Am crezut că eşti o stea

Am crezut că eşti o stea


Am crezut
Că eşti o stea,
Te luasem de model,
Şi am zis în sinea mea:
Vreau să fiu şi eu ca el!

Te chema ca şi pe mine,
Eu fiind un oarecine,
Un poet necunoscut,
Într-un colţ de sat pierdut.

Ne vorbeai aşa frumos,
Despre Legea lui Hristos,
Despre Sfintele Porunci,
Ce le ştiu şi nişte prunci.

Dar pe-a şaptea, dragă frate,
O dăduşi mai la o parte,
Care te cam deranja,
Şi ziceai în sinea ta:
''Fără dânsa s-ar putea"!

S-ar putea şi fără toate,
S-ar putea dar, nu se poate,
Că-s făcute ca turnate,
Ştii prea bine, scumpe frate!

Trei copii sunt fără tată,
Mama este sfâşiată,
Noi toţi suntem bulversaţi,
Că suntem minţiţi de fraţi!

Dacă te-ai gândi mai bine,
Câţi nu s-au legat de tine,
Şi din dragoste de noi,
Te-ai întoarce înapoi.

Şi din drag de-ai tăi copii,
Te-ai gândi ca să revii,
Ce te-aşteaptă iar acasă,
Ca să stai cu ei la masă.

Şi din dor de Dumnezeu,
Şi din drag de jertfa Sa,
Sus priveşte, dragul meu,
La Isus şi Golgota!

Lui Cornel D.

29.05.2013 Socodor