Te rog, Stăpânul meu preabun

Te rog, Stăpânul meu preabun:
Prin Duhul să mă-nțelepțești
Să nu zidesc ce Tu dărâmi,
Să nu dărâm ce Tu zidești.

În orice timp și-n orice loc
Lumina-mi fie căpătâi
Să nu rămân când Tu Te duci,
Să nu mă duc când Tu rămâi.

Prin lumea veacului de-acum,
Cu adevărul să mă-ncingi:
Să nu resping ce Tu primești,
Să nu primesc ce Tu respingi.

Din partea harului ceresc
S-aleg și eu cum Tu alegi:
Să nu culeg ce Tu arunci,
Să nu arunc ce Tu culegi.

Să-mi dai iubire-n adevăr
Să Te cunosc mai mult cum ești;
Să nu iubesc ce Tu urăști,
Să nu urăsc ce Tu iubești.

Să-mi potrivești viața mea
Cu voia Ta în totul, tot!
Ca a greși-n lucrarea Ta
Nicicând, nicicând să nu mai pot.