Străinul călător

Străinul călător

Dacă l-amurg, pe înserat
Ţi-a bătut a frică-n poartă
Un străin lovit de soartă
Cerând loc pentru-noptat,
Nu pregeta, să-l primeşti
Şi cu drag să-l găzduieşti,
Spre-a-i fi loc de-ospătat!

Aminteşte-ţi, că cei sfinţi
Prin oaspeţii ce-au primit
Făr-să ştie, au consimţit
Prin îngeri, de-a fi păziţi,
Şi-ocrotirea lor cea mare
Fost-a un turn de salvare,
Prin care-au fost izbăviţi!

Aşa cu Lot, s-a-ntâmplat
Când la poarta casei sale
El seara, privind în cale
Scruta drumul, ne-ncetat,
De nu-s cumva peregrini
Ce se simţeau ca străini,
Dorind un loc de-noptat.

Lot i-a luat la el, în casă,
Cu mare respect i-a tratat,
Picioarele lor le-a spălat
Şi i-a pus oaspeţi la masă,
Fără a şti, că îngeri sunt
Trmişi din cerul cel Sfânt,
Să ploaie foc şi pucioasă.

Flavius Laurian Duverna
29 septembrie 2013