Să îi iubim pe cei cu aripile frânte!

Să îi iubim pe cei cu aripile frânte!


Să îi iubim pe cei cu aripile frânte,
Pe acei, ce-n viață au avut necaz
Care încercarea, greu pot să o uite
Și jugul l-au cărat pe- al lor grumaz

Să plângem cu acei ce-au suferit
Când ce-au avut vital, ei au pierdut
Când frumusețea vieții a pierit
Când mintea, trupul, toate i-au durut.

Lacrimi amare cu ei să vărsăm,
Și să înțelegem tragedia lor,
Un licăr de iubire să le dăm
Căci pentru ei, nimic nu e ușor!

Prin vorbe bune să-i încurajam
Alături să le fim, de avem credință,
Prezenta lor să nu o neglijăm
De noi, nevoie au spre biruință.

Isus ne-a învățat, mereu ne-a spus:
Pe cel de lângă noi să îl iubim,
Nicicând nu vom ajunge la cer sus
Dacă porunca Îi nesocotim

Așa cum viața pentru noi și-a dat
Așteaptă, să ne vadă în lucrare
Cum dragostea Lui, noi am căpătat
Ne cere, ca să fim și noi în stare

Să fim alături de cei în necaz,
Și nu ca o pedeapsă să privim
Căci lacrimi grele și pe al nost obraz
Să curgă ar fi putut, să suferim,

Ei, cu nimic nu-s mai prejos ca noi
Și nicidecum, nu sunt mai păcătoși
Exemplu bun, să nu vedem în noi,
Să nu fim încrezuți și vanitoși.

Sunt frații noștri și-s greu încercați
Dar și noi am putea ca ei să fim
Iar Domnul Sfânt ne cere buni, curați,
Cu ei în viață, alături să pășim

Dacă suntem soții, să înțelegem,
Căci la ai noști copii, ei le sunt tați,
Să-i ridicăm de jos, cu ei să mergem
La ceruri, de Isus suntem chemați!

Iar dacă soți suntem, acea de lângă noi
E soața, ce copiii ne-a născut,
Iar la Isus doar numai câte doi,
Asta ne-a spus Isus și ne-a cerut.

Unul pe altul ca să ne iubim
Așa cum ne-a iubit Isus Hristos
De ajungem la necaz, să nu fugim
Chiar dacă drumul este greu, spinos,

Putere de la El vom căpăta
Pe cel de lângă noi să-l ajutam
Cununa Vieții-n dar vom câștiga
Porunca Lui, dacă o ascultăm.

Amin

Câmpia Turzii, 12 iunie 2011