În drumul spre Slavă

ÎN DRUMUL SPRE SLAVĂ

Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.

Suntem drumeți spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a ști ce-i un sfânt ideal.

Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem să-ntreținem umblarea
Dorind un edenic decor.

Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Știm că ne-așteaptă coroană
Și Cel ce ne-a dat un destin.

Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simțiri.

A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Pășim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toți, vor sosi.

Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
”N-ați părăsit părtășia,
În veci cu Mine veți fi.”


George Cornici/31 August, 2016