Da! aș vrea să fiu eu...

Da! aș vrea ca eu să fiu omul...


Da! aș vrea ca eu să fiu omul,
Ce roade sfinte aduce,
Așa cum aduce și pomul,
Ce stă lângă "Cel" de pe cruce.

Da! aș vrea să fiu eu aceea ,
Ce îi dau Lui ascultare,
Aș vrea să fiu cum e steaua,
În noapte, strălucitoare.

Da! aș vrea să trăiesc cu dreptate,
Să fiu un reper către "Sânge",
Să fiu eu, lumina din noapte,
Aceluia ce- n neștire plange.

Da! aș vrea prin purtare sfințită,
Căci Domnul mi- a spus să fiu sfântă,
Să nu las spărtura lărgită,
Să zidesc înainte ne- nfrânta.

Da! aș vrea, curățit vas, ales,
Fară zgură,
Să pot oglindi pe- nțeles,
A Domnului întreagă, natură.

Da! aș vrea să ascult ne- ncetat,
Pe "Cel"ce in rugă m- ascultă,
Aș vrea să- L înalt necurmat,
Pe "Cel" ce mă poartă prin luptă.

Să pot sa zidesc,
Acele inimi căzute,
S- aprind dor ceresc,
În inimi pierdute.


Amin!