Spune-mi tu, mămica mea...

Spune-mi tu, mămica mea,
De ce-i cerul plin cu stele
Şi oricât de mult aş vrea
Să le număr n-am putere?

Spune-mi... unde stă ascuns
Soarele... în miez de noapte
Când mă înspăimântă umbre
Şi mă cheamă mii de şoapte?

Vreau să ştiu de unde vine
Vara, ploaia răcoroasă
Şi cum se transformă iarna
În zăpada cea pufoasă?

Spune-mi, floarea de ce plânge
Dimineaţa stropi de rouă
Şi natura de ce-mbracă
Primăvara, haină nouă?

Vreau să ştiu, mămica mea,
Ce putere a creat
Tot ce văd... ce mă-nconjoară
Şi-i aşa de minunat?


Puiul meu, mai ai răbdare
Să mai creşti... să înţelegi
Că avem un Creator
Care-I Domn al lumii-ntregi!

El a rânduit de veacuri
Oameni, vremuri şi soroace...
Este-al nostru scump Isus
Ce ne dă belşug şi pace...

Şi oricât ai fi de mic
Să n-ai teamă, puiul meu,
Fie noapte, fie zi,
Eşti iubit de Dumnezeu!!!

Mary