SCENETA „BUCURIA ÎNNVIERII ȘI ARĂTĂRILE DOMNULUI ISUS”

BUCURIA ÎNVIERII
ISAIA 53, MATEI 28, MARCU 16, LUCA 24, IOAN 20,
FAPTELE APOSTOLILOR 1:3,1 CORINTENI 15.

PERSONAJE:
POVESTITORUL
ISUS
CLEOPA
CELĂLALT UCENIC
TOMA
UCENICII
ÎNGERII
PETRU ȘI IOAN
MARIA MAGDALENA
MARIA, MAMA LUI IACOV
MARIA, MAMA LUI ISUS
ÎNGER 1
ÎNGER 2
PETRU
IOAN
UCENIC 1
UCENIC 2
UCENIC 3

ISAIA 53
1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu
săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

SCENA 1
PERSONAJE:
POVESTITORUL
MARIA, MAMA LUI ISUS
MARIA MAGDALENA
MARIA, MAMA LUI IACOV
ÎNGER 1
ÎNGER 2

POVESTITORUL
Era întâia zi a săptămânii, un aer rece străbătea cetatea,
Dormeau adânc în vatra lor bătrânii, mai marii vremii, preoții și gloata.
Dormeau adânc și mulțumiți căci iată, le reușise-atât de bine planul
Și după toată truda lor purtată, zăcea în pânze mort, nazarineanul.
Că-n ura lor au nimicit deodată pe-Acel ce-a dezvelit a lor minciună,
Că pot să-și facă pofta desfrânată și nu mai este nimeni să le spună.
Așa dormea și gloata vinovată, ce a strigat într-una vrem să moară,
Așa dormea acum cetatea toată, și ce-ntuneric apăsa afară!

E liniște acum peste cetate, când soarele se-arată peste mormântul nou,
Femeile aleargă c-au pregătit miresme, ca să îmbălsămeze pe Împăratul lor.

MARIA, MAMA LUI ISUS
Dar cine să ne miște așa o piatră mare, și-om reuși noi oare să intrăm în mormânt?

Povestitorul
Așa se întrebau femeile plângând, căci nu știu că VIAȚA pe moarte a înfrânt.
Dar ajungând în fața minunii-nfăptuite, rămas-au fără vorbe, femeile uimite.

MARIA MAGDALENA
Ce s-a întâmplat? . . o, Doamne. . străjerii nu-s aici.
Piatra-i dată la o parte, mormântu-i gol. . ce zici?

MARIA, MAMA LUI IACOV
Nu e aici, dar cine... cine să-L fi luat?

ÎNGER 1
Ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?
A înviat căci El este Mesia, e ziua-n care cântă bucuria,
El nu mai este aici, în groapa morții reci,
Isus Hristos e viu, e viu în veci de veci!

ÎNGER 2
Hristosul trebuia să pătimească, să fie dat în mâna celor răi,
Din mâna lor chiar moartea să primească și să-nvieze a treia zi apoi,
Cum vă spunea pe când era cu voi.

POVESTITORUL
Au alergat atunci la ucenici să spună,
Cuprinse de uimire, minunea din grădină.
Cu bucurie mare îndată au sosit,
Și-au dus vestea cea bună, cum îngerii au grăit.

SCENA 2
PERSONAJE:
MARIA MAGDALENA
PETRU SI IOAN
POVESTITORUL
ÎNGERII

POVESTITORUL
Dar ce să vezi, căci Petru si ceilalți ucenici,
Nu au putut să creadă mesajul ce-au primit.
Maria Magdalena lui Petru i-a vorbit:

MARIA MAGDALENA
Am fost de dimineață și nu era-n mormânt,
Mi l-au luat pe Domnul, veniți cât mai curând!

POVESTITORUL
Atunci cu pașii repezi spre mormânt au pornit,
Petru și ucenicul ce se simțea iubit,
Ioan, era mai tânăr, deci primul a sosit,
Dar n-a intrat, ci numai de-afară a privit.

IOAN
Fâșiile de pânză le văd, sunt chiar aici. .

POVESTITORUL
Intrând în graba mare în recele mormânt,
Petru uimit de toate, se auzi spunând:

PETRU
Fâșiile de pânză sunt chiar aici, pe jos. .
Ștergarul făcut sul, stă singur în alt loc,
Intră să vezi Ioane, că mormântul e gol!

IOAN
Da văd... mormântul este gol,
Oare Hristos trăiește, trăiește al meu domn?

POVESTITORUL
După ce văd mormântul, ei se întorc acasă...
Maria Magdalena ajunsă la mormânt, nu știa ce să mai creadă,
Unde-au pus pe Domnul sfânt? . .

Și privind din nou spre locul unde Domnul a fost pus,
Stăteau chiar în locul unde a-nviat Domnul Isus,
Doi îngeri umplând mormântul cu lumină mare,
Așezați unul la cap și celălalt la picioare.

ÎNGERII
Femeie, pentru ce plângi?

POVESTITORUL
Magdalena le-a răspuns:

MARIA MAGDALENA
Au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.

POVESTITORUL
Și gândind la toate acestea, plângea iar cu dor nespus,
De tristețe al ei suflet, și-ndoială e pătruns,
Când lângă ea în grădină apare Domnul Isus.

ISUS
„Femeie”, de ce plângi? Pe cine cauți?

POVESTITORUL
Ea credea că-i grădinarul și îndată l-a rugat,
Să-i spună nu cumva el, pe Domnul ei l-a luat?
Dar Isus cu vocea-i blândă îi vorbește ca un MIEL. .

ISUS
Marie!

MARIA MAGDALENA
O, Rabuni! . . Tu, Învățătorul meu!

ISUS
Nu mă ținea Marie, căci la cer nu m-am suit,
Dar mă sui la Tatăl meu, Domnul vostru preaiubit!
Mergi și spune la-i mei frați, că moartea am biruit,
Că-i aștept în Galilea, după cum Eu le-am vorbit.

POVESTITORUL
Cu sufletul cuprins de o sfântă bucurie,
Cu inima ce-n rugă spre ceruri s-a înălțat,
La ucenici aleargă, prin lacrimi și cântare,
Maria să le ducă: „HRISTOS A ÎNVIAT!”

SCENA 3
PERSONAJE:
POVESTITORUL
CLEOPA ȘI CELĂLALT UCENIC
ISUS

POVESTITORUL
Doi ucenici plecați în grabă, mergeau mâhniți, fără repaus,
Dorind s-ajungă mai degrabă, într-un sătuc numit Emaus.

CELĂLALT UCENIC
Ce greu se scurge timpu-acum, și dorul este tot mai greu,
Trei zile se-mplinesc de când L-au răstignit pe Domnul meu.

CLEOPA
Așa-i cum spui. . Și azi aud poporul, cerând sânge lui Pilat,
Și parcă văd cum spre Golgota pe drumul de durere-a fost purtat,
Și crucea grea, piroanele, coroana cea de spini și. .
Fără să își dea seama, din urmă îi ajunse un străin.

ISUS
Ce s-a întâmplat?
Ce vorbe sunt acestea, ce le schimbați în taină între voi?

CLEOPA
Ești singurul străin ce n-are știre?
Despre Isus vorbim, cel dat spre răstignire.
Prooroc puternic în cuvinte și în fapte,
Noi toți speram că El va izbăvi pe Israel, facându-ne dreptate.

CELĂLALT UCENIC
Dar de l-această întâmplare, trei zile iată c-au trecut,
Ba pusu-ne-au în grea uimire, de-ar fi să le dăm crezământ,
Niște femei ce-au dat vestire că Domnul nu mai e-n mormânt.

ISUS
Nepricepuți mai sunteți când e vorba să credeți tot ce-au scris în cărți profeții,
Nu trebuia Hristos să pătimească, să dea prin moarte biruință VIEȚII?

POVESTITORUL
Și-atunci a început să le vorbească, să le dezlege taine din Scriptură,
Îl ascultau dar fără să-L cunoască, sorbeau cu sete a Lui învățătură.

CLEOPA
Noi am ajuns, iată că e spre seară!

ISUS
Eu plec acum în drumul meu. Cu bine!

CELĂLALT UCENIC
Dar unde pleci că se-nserează afară,
E cam târziu, rămâi la noi străine!

POVESTITORUL
El a ales ca să rămână. .
Apoi pâinea la masă a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o în mână,
Ochii li s-au deschis și-l cunoscură, că era Domnul lor, Hristos cel înviat.
Dar Domnul dispăru deodată... ducând mesajul cel sublim,
Porniră ucenicii-ndată, din nou către Ierusalim.

Cu bucurie nedescrisă, cei doi prin noapte alergau,
Să spună la toți vestea bună, comoara ce ei o aveau.
Când au intrat în locu-n care cei unsprezece se găseau,
Cuprinși de mare bucurie și alți frați cu ei mai erau.

UCENICII
„Cu-adevărat Domnul este viu!”

POVESTITORUL
Ei împreună au exclamat.

UCENICII
„Suntem uimiți peste măsură, lui Simon i S-a arătat!”

POVESTITORUL
Cleopa și al lui tovarăș au spus că și ei L-au văzut,
Și cum doar la frângerea pâinii, pe Domnul L-au recunoscut.

SCENA 4
PERSONAJE
POVESTITORUL
ISUS
UCENIC 1
UCENIC 2
UCENIC 3

POVESTITORUL
În prima zi a săptămânii, tocmai când se înserase,
Într-o casă din cetate, dintre cele mai retrase,
Unsprezece ucenici și cei ce erau cu ei,
Stau cu ușile încuiate, având teamă de iudei.

Se-ntrebau îndurerați fără să afle răspunsul,
Cum putea Isus să moară când El e, Mesia, Unsul?
Ucenicii povesteau despărțiți de Învățătorul,
De Fiul lui Dumnezeu, de Mesia, Salvatorul.

UCENIC 1
EL ne-a dat învățătură prin cuvinte și prin fapte,
I-a fost milă de norod și a plâns pentru cetate.
El a vindecat bolnavii, fie șchiop, fie olog,
Muților, El le-a dat grai, și-a întărit pe slăbănog.

UCENIC 2
Surzilor le-a dat auz, orbilor le-a dat vedere,
El a vindecat leproșii și-a scos duhurile rele.
Pe mulțimi a săturat când eram toți împreună,
A certat vântul și marea potolind orice furtună.

UCENIC 3
A-nviat din morți un tânăr și trupul unei copile,
Și pe Lazăr ce murise în urmă cu patru zile.

POVESTITORUL
De trei zile stau închiși, având inimi întristate,
Însă chiar a treia, le-a cam întrecut pe toate.
De dimineață i-au pus femeile în uimire,
Spunând că Domnul e viu, un înger le-a dat de știre.

Petru și Ioan apoi alergând pân la mormânt,
Au găsit mormântul gol, n-au văzut pe Domnul Sfânt.
Dar Maria Magdalena, mai târziu L-a întâlnit,
A văzut pe Domnul Isus, după cum a povestit.

Și apoi lui Simon Petru, Hristosul cel înviat,
În iubirea Lui cea mare tot atunci i s-a arătat.
Cu fețe strălucitoare, cei doi ucenici au spus,
Că pe drumul spre Emaus i-a-nsoțit Domnul Isus.

Ucenicii discutau despre vestea asta noua,
Domnul a stat între ei salutându-i:

ISUS
PACE VOUĂ!

POVESTITORUL
Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh!

ISUS
Pentru ce vă tulburați?
Eu sunt! . . Viu. . și mă vedeți!
Iată semnele din mâini
Și a Mea coastă, atingeți!

POVESTITORUL
Fiindcă ei de bucurie, parcă nu-i dădeau crezare,
A cerut ca să-i convingă:

ISUS
Aveți ceva de mâncare?

POVESTITORUL
Și-a mâncat în fața lor, ca să creadă-n înviere,
Pește fript, doar o bucată și un fagure de miere.

ISUS
Iată ce vă spuneam Eu, înainte de acest Paște.
Fiul Omului, chiar Eu, trebuia să pătimească,
Ca tot ce scrie-n Scripturi, în Mine să se împlinească.
Am fost Mielul cel de jertfă, plătind a lumii păcate,
Am murit în locul vostru să fiți scăpați de la moarte.

SCENA 5
PERSONAJE:
POVESTITOR
TOMA
ISUS
UCENICII

POVESTITOR
A fost un Toma zis şi "Geamănul"
Un ucenic al Lui Isus Cristos,
Ce s-a-ndoit de învierea Lui
Și l-au numit " Toma necredincios".

UCENICII
Am văzut pe Domnul, azi ni s-a arătat,
Și cu ” PACE VOUĂ”, El ne-a salutat!

TOMA
De voi pune degetul meu în palma Lui,
Voi crede atunci învierea Lui.
Voi crede când ochii mei Îl vor vedea,
Când voi pune mâna mea în coasta Sa.

POVESTITORUL
Chiar după opt zile Domnul a venit,
Și privind pe Toma, El i-a poruncit:

ISUS
-"Vino, pune degetul tău în palma Mea,
Și privește semnele cuielor, ce se pot vedea,
Adu-ți mâna Tomo, pune-o în coasta Mea,
Și crede în Mine, că mă poți vedea!

TOMA
De azi înainte voi crede mereu,
Domnul meu ești Tu, și-al meu Dumnezeu!

ISUS
Ochii tăi pe Mine astăzi M-au văzut,
Și sunt bucuros că tu ai crezut,
Dar ce fericire va fi pentru-acei,
Ce făr să Mă vadă vor crede și ei!

POVESTITORUL
Domnul le-a deschis mintea, ca Scriptura să-nțeleagă,
Și să ducă Evanghelia, predicând în lumea-ntreagă,
Să meargă din țară-n țară, din cetate în cetate,
Să predice pocăința și iertarea de păcate.
Cei ce cred și se botează, aceia sunt mântuiți,
Cei ce refuză să creadă, vor fi pe veci osândiți.

Zi de scumpă fericire pentru cei ce L-au primit,
Va fi clipa-n care cerul cu pământul s-a unit.
Iar Biserica Lui scumpă, sfântă, albă şi curată,
Cântând imnuri de slăvire către cer va fi-nălţată!

De atunci din neam în neam, se vestește neîncetat,
C-al Său sânge sfânt ne spală și curăț-al nost păcat.
Vă aducem bucuria învierii păcătosului iertat,
HRISTOS DOMNUL ESTE VIU! AZI HRISTOS A ÎNVIAT!