Preoții cei mai de seamă

Preoții cei mai de seamă

Preoții cei mai de seamă,
Au ațâțat norodul
Să-l sloboadă pe Baraba
Iar Isus... să moară...

Pilat însă, pricepuse
Căci aceia care
Îl dăduse-n mâna lui,
Aveau pizmă mare.

De-aceea, a-ntrebat
Într-o zi de praznic:
- Îl slobozim pe-Mpărat?
Ei au spus obraznic:

'Răstignește-L! Răstignește-L!'
'Cum? Pe Împăratul?'
'Noi nu avem pe pământ
Altul... doar Cezarul.

Pe Baraba slobozește-l!
Mai bine tâlharul!...'
...Și așa,-n mijlocul lor,
S-a aruncat zarul...

Pilat pe mâini s-a spălat,
Să nu fie vinovat
De sângele Lui vărsat,
Dar norodul a strigat:

- Să fie asupra noastră
Și-asupra pruncilor noștri
Sângele ce s-o vărsa,
Pe Baraba, slobozește-l!

Și așa, s-a și făcut
...Liber e tâlharul...
Pe Isus a pus să-L bată
...Și-ndură amarul...

Cu nuiele Îl loviră,
Cu sete și ură,
Până hainele de răni,
Adânc se lipiră.

De trei ori L-au dezbrăcat
Să-L batjocorească,
Să-I dea cu trestia-n cap,
Să-L scuipe... să-L bată...

I-au pus cunună de spini
Pe cap, ca să râdă...
Apoi, făceau plecăciuni.
...La drum Îl siliră...

A căzut cu lemnu-n spate,
Ce de răni, I se freca.
Durerea era prea mare
Dar răbda... căci mă iubea...

După El, mergea un tânăr;
Ce-avea... doar o-nvelitoare
Din pânză de in pe el...
Și au hotărât să-l bată,
(...Dar, s-a tras din mâna lor,
Lăsându-și învelitoarea...)

Au silit să ducă crucea
Pe-un trecător din Cirena,
(Tatăl lui Alex și Ruf)
Ce se-ntorcea de la câmp.

Și-a ajuns la Golgota,
...Locul Căpățânii...
Și acolo fost-a jalea,
...Clipa ispășirii...

Lumea era agitată,
Însetată, nemâncată.
Doreau să termine-odată
Și-n firea lor să trăiască.

Isus, mult mai mult de-atât,
...Pe deasupra și bătut...
...Însetat și nedormit...
...De prieteni, părăsit...

I-au bătut piroane-n mâini,
Apoi în picioare,
Și așa L-au răstignit,
Lăsându-L în soare.

La strigătul lui Isus,
Tare, când L-au ridicat,
Perdeaua s-a rupt de sus
Până jos... s-a despicat.

Și natura s-a-ntristat,
Cerul tot s-a-ntunecat
Când Isus Duhul Și-a dat,
Tatălui L-a-ncredințat.

Pământul s-a cutremurat
Și stâncile s-au despicat,
Mormintele s-au descuiat,
Mulți sfinți morți au înviat.

După ce L-au-nmormântat,
Pilat a pus să-L păzească,
Piatră grea la gura gropii
Să se prăvălească.

Și-un cutremur de pământ,
Iarăși se produse
A treia zi, căci Isus,
...Din morți înviase....

Un înger s-a coborât,
Piatra-a prăvălit,
Și mormântul cel deschis,
A rămas golit.

Mulți au fost crucificați
Și-au rămas înmormântați.
Singurul crucificat
E Isus Care-a-nviat!

Este viu! Și azi trăiește!
Și astăzi mai mântuiește
Sufletele-mpovărate,
Gârbovite de păcate.

Tu nu vezi, că n-ai putere,
Singur să te zbați pe drum?
Nu simți că-ai și tu nevoie
De-acest Isus, Care-i Bun?

S-a lăsat să-ndure toate
Pentru tine, căci ești slab...
Ca să ai și tu tăria
Și iubirea Lui în dar.