O, Ghetsimani, grădina rugii

O, Ghetsimani, grădina rugii,
Unde Isus genunchii Şi-a plecat.
Cu sufletul cuprins de-o întristare,
El către Tatăl a strigat:

- Tată, dacă este cu putință,
Te rog paharul de a-Mi depărta,
Dar numai dacă este cu putință
Și facă-Se nu voia Mea, ci voia Ta.

Apoi S-a întors la ucenicii care,
În rugă să vegheze i-a lăsat
Și i-a găsit dormind în nepăsare,
Doar către Petru El S-a adresat:

- Ce, un ceas În rugă,
Cu Mine n-ați putut veghea?
Vegheați dar, și vă rugați întruna,
Că în ispită oricând puteți cădea.

Apoi S-a întors la locul rugăciunii,
Iar către Tatăl a strigat,
Și Tatăl I-a trimis din cer un înger,
De el să fie mângâiat.

Chinul mare I-a fost de moarte,
Iar ruga mai fierbinte se-nălța.
Sudoarea ce curgea pe a Lui frunte,
În stropi de sânge se prefăcea.

Și iată-L iar, întors în vale,
Unde ucenicii iar dormeau...
Ei nu știau ce suferea Învățătorul,
Nici cel puțin ei nu-și imaginau...

- Ce, iar dormiți? Dormiți în pace!
Iată că ceasul Mi-a sosit,
Când trebuie să merg la moarte,
Pentru acest neam nesocotit.

Pe când vorbea El încă,
Iuda de Isus s-a apropiat,
Întâi făcându-I plecăciune,
Apoi L-a sărutat.

Acesta i-a fost semnul de vânzare,
Atunci străjerii L-au și arestat.
Isus era cuprins de-o mare întristare,
Căci ucenicii Lui l-au lepădat.

Și dus a fost în fața lui Caiafa,
Preotul de seamă pe-acel an,
Care căuta cu toată seama,
Să-L facă în fața neamului, dușman.

Văzând că nu le iese farsa,
Și că Isus mereu tăcea,
I-au pus și întrebarea aceasta:
- Ești Tu Fiul Dumnezeului Preaînalt?

- Da, Eu sunt. Isus răspunse;
Ba chiar mai mult de-atât vă spun,
Curând Mă veți vedea venind
Pe nori, la dreapta Tatălui șezând.

Și tot sinedriu a strigat - A hulit !
Ce vină-I mai căutați,
Vrednic de moarte S-a făcut,
Să fie răstignit !

L-au pălmuit, L-au înjosit,
În față L-au scuipat,
Apoi când ziuă s-a făcut,
L-au dat în mâna lui Pilat.

Ce ochi de mamă iubitoare,
Văzu Pilat pe fața Lui.
I-a pus și el o întrebare.
- Tu cine ești, și ce ne spui?

N-auzi ce vină Ţi se aduce,
Precum că ești un Împărat.
- Da, Eu sunt Isus răspunse,
Și-acesta este adevăr curat.

N-a înțeles Pilat nimica,
Nici vină în Isus n-a găsit,
Și s-a gândit de ce să moară,
De ce să fie răstignit?

Cu grabă el L-a scos afară
În fața celor adunați.
- Eu nu găsesc de ce să moară,
Luați-L voi și-L răstigniți.

- Răstignește-L Răstignește-L !
Mulțimea crudă a strigat.
- Să-L răstignesc pe Împăratul Vostru?
- Nouă Cezar ni-i împărat ! ...

Și iată-L atârnat pe-o cruce,
Domnul Isus între tâlhari,
Dar plin de-o dragoste ce-o duce
Acolo sus, la Tatăl, în rai.

Cu-această dragoste fierbinte,
El către Tatăl a strigat:
- Te rog să-i ierți, o, bun Părinte,
Căci astăzi ei nu știu ce fac.

Aici Şi-a încheiat lucrarea,
De mântuire, Dumnezeu.
Doar pentru tine, scump prieten,
El L-a jertfit pe Fiul Său

El a înviat după Scriptură,
A treia zi dintre cei morți
Ca să-ți deschidă ție drumul
Și tu ca sa învii, sa poți.

N-ai vrea să te oprești din calea,
Care ai mers-o până acum?
Nevolnic să-ți pui întrebarea,
Unde va duce al tău drum?

N-ai vrea ca drumul tău de astăzi,
Să meargă spre Isus, spre cer?
Oprește-te, ascultă-I glasul
Isus te cheamă azi la El !