Iubirea lui Isus ne-a dat viață!

Iubirea lui Isus ne-a dat viață!


Au hotărât cei mari ai lumii-
Isus, la moarte va fii dat!
S-a slobozit puterea urii
Din ceasu-n care a fost trădat...

Fățarnicul Iuda L-a dat.
Puțini arginți, el a primit,
Cu cei mai mari a complotat,
Isus, să fie nimicit.

El L-a trădat printr-un sărut
Apoi răsplata și-a luat.
Isus știa, dar nu a vrut
Să se opună când L-a dat.

Cu săbii și ciomege-n mână
Norodul L-a înconjurat.
Mâna dorea pe El să-o pună
Cum preoții i-au învățat.

Scripturile să se împlinească,
Isus, totul a acceptat,
Ca lumea să o mântuiască,
Chiar viața pentru ea și-a dat.

El îi privea pe toți pe rând... Furia lor, Îl copleșea...
Cu nici un chip în al Său gând,
Urmă de ură, nu avea.

Iertare pentru ei voia.
Tatăl să fie îndurător,
Dar ei, cu ură Îl priveau
Pe marele Mântuitor.

Cu câteva zile înainte
În gloate mari, toți Îl urmau
Și ascultau a Lui cuvinte
Și tare se mai minunau...

Însă acum, dacă a fost prins
De lângă El, toți au fugit.
Iubirea lor mare s-a stins
Pe rând, cu toți L-au părăsit...

Chiar și acei ce L-au iubit,
Și ucenicii-apropiați,
Înfricoșați, toți s-au ferit
Să nu fie la moarte dați.

Cândva, cu toții promiteau
'Până la moarte-L vor urma! ',
Acum, nici ei nu mai credeau
C-ar mai putea cumva, scăpa.

Spre Caiafa s-au îndreptat
Acei ce pe Isus L-au prins.
Bătrânii aici s-au adunat
Și toți aveau ceva de zis

La curtea marelui preot
Și Petru, în taină L-a urmat.
Aici avea să afle tot...
Aprozii s-au apropiat.

Soborul mărturii căta,
Isus ca să fie ucis.
Să fie martori, mulți... dorea
Să audă tot ce-au de zis...

Dar nimenea nu se găsea
Ca rău despre El să vorbească.
Păcat în El, nu se afla
Și nu puteau să-L dovedească.

Doi oameni însă s-au aflat
Ce împotrivă-I, au vorbit,
Cum că Isus S-a lăudat...
Dar ce a spus, n-a împlinit.

Atuncea Marele preot
De Domnul s-a apropiat.
A vrut ca să audă tot
Cu ochii pe El, țintă a stat...

El I-a cerut să recunoască
Că este Fiu de Dumnezeu.
Voiau ca toții să cunoască,
Să audă clar răspunsul Său.

Și Isus a mărturisit,
Că-I Fiu al Tatălui Ceresc,
Că a venit pe acest pământ
Să scape neamul omenesc.

Ca hulă, drept, i-a fot luată
Mărturisirea ce-a făcut.
Pedeapsa morții I-a fost dată... Ei asta așteptau, de mult...

Să-L vadă pe Isus învins,
Pe Iuda l-au ademenit.
Iar el lacom, nu i-a respins,
Cu cei puternici s-a tocmit.

În mâna lor Isus era,
Iar Iuda, plin de remușcare,
Simțea că moartea-l aștepta
După a lui crudă trădare.

Nici slobozenia ce-a fost dată
Pe Isus nu l-a mai salvat,
Strigau cu toți în cor, deodată,
'Baraba! ', să le fie dat.

Și criminalul odios -
Baraba, a fost eliberat.
În locul lui, a stat Hristos.
Închis, moartea a așteptat...

Nici chiar Pilat nu I-a găsit
Vreo vină, ca să-L pedepsească.
În gura mare a vorbit,
A vrut o cale să găsească...

A vrut să-L scape de la moarte
Pe Omul blând, Isus Hristos,
Dar a văzut că nu se poate
Totu-i părea, neomenos.

Un Om prea bun, fără păcat,
Să fie dus și răstignit,
Ca un tâlhar neînfricat
Să fie aspru pedepsit...

Și pe mulțimea adunată
Care, parc-a-înnebunit,
Pilat încearcă încă o dată
Ca să le spună c-au greșit...

Dar ei, turbați, moartea-I doreau
Strigau să fie răstignit,
Scuipându-L, cu ură-L priveau,
Doreau să-L vadă pironit.

A lor dorință se împlinește.
Pe cruce este atârnat!
Prin Jertfă, lumea mântuiește
Iubind-o, s-a sacrificat.

În chinuri groaznice a murit
Și totul, sub a lor privire.
Scripturile s-au împlinit
Omul să aibe mântuire.

Amin

Câmpia Turzii, 2 mai 2011