Isus e răstignit pe cruce!

Isus e răstignit pe cruce!

Mulțimea toată a strigat
Baraba, liber ca să fie
Chiar el, cel închis, s-a mirat
De așa multă mărinimie.

Apoi Isus a fost luat
Și dus pe deal, să-L răstignească.
Mulțimea L-a înconjurat:
Se înghesuiau, să-L însoțească

Pe umeri crucea Își ducea,
Era zdrobit de a ei povară.
Mergea cu greu, se poticnea,
Răbda a lumii grea ocară.

Pe drum, un om au întâlnit
Și-a Domnului cruce-a cărat,
De cei din jur a fost silit;
El S-a supus, n-a murmurat.

Femeile toate plângeau
Pentru osânda lui Isus,
Cu pioșenie Îl urmau
Iar El mergea umil, supus.

Le-a spus pe El să nu-L jelească,
Să-i plângă pe ai lor copii,
Căci vor fi vremuri de năpastă
Când zile grele vor trăi.

Cu alți doi făcători de rele,
Ce erau și ei condamnați,
Isus vedea crucile grele
Pe care vor fi atârnați.

Unul din hoți a cutezat
Să-L ispitească pe Isus;
I-a spus c-ar vrea eliberat
Să fie, de-I din cer, de sus...

Dacă e Fiu de Dumnezeu,
A Lui putere să-Și arate,
Să scape El de chinul greu
Și apoi și pe ei doi, să-i scape.

Dar celălalt, rău l-a mustrat
Spunând că ei sunt vinovați,
Ce li se întâmplă, au meritat,
Chiar de la moarte vor fi dați.

La moarte, la pedeapsă grea,
Dar Isus, n-a fost vinovat;
Nedreaptă-i suferința Sa
N-avea de ce fii condamnat,

Apoi, spre Domnul s-a uitat,
Și-n chinuri a recunoscut,
Că este rău și vinovat,
Dar să îl ierte, I-a cerut.

Aminte de el să-și aducă
Când va fi sus, la Tatăl Său,
Să-l ierte și la cer să-l ducă
Să fie sus, cu Dumnezeu.

Căința lui L-a înduplecat
Pe Cel care dădea iertare
Și i-a promis: va fi salvat,
Va fi-n mărire și splendoare.

Isus era viu și-atârnat,
O sete mare-L chinuia...
Bătut cumplit și torturat,
La Tatăl din cer se ruga,

Să îndepărteze de se poate,
Paharul de la gura Sa,
Paharul cel plin cu de toate,
Ce rău și moarte-I aducea.

Batjocorit și-n umilință,
Cu trupul sfârtecat, zdrobit,
Cerea într-una biruință
De la al Său Tată iubit,

Căci multe chinuri a îndurat
Ale Lui puteri toate s-au stins,
Iar clipa grea s-a apropiat,
Și umbra morții L-a învins.

Când Tatăl S-a îndepărtat,
Viața lui Isus s-a sfârșit...
În mâna Lui, cu tot S-a dat
În jur, totul s-a prăbușit.

Pământul s-a cutremurat,
Perdeaua în Templu s-a rupt,
Tot cerul s-a întunecat,
Și soarele a dispărut,

Cu toții îngroziți au fost
De toate, câte le-au văzut;
Au înțeles al lumii rost,
Și-n Domnul Vieții au crezut.

De la distanță au privit
Spre Cel ce era atârnat;
Mai tare de acum au crezut
Că e al lumii Împărat!

Amin

Câmpia Turzii, 16 aprilie 2020