Învierea

În valea umbrelor se-aprind iar stele
Cu-a lor lumină lujerii să-i scalde,
Firele ierbii-au luciu de smaralde,
Iar bolta e pictată cu-albăstrele.

Pe deal e lămâița înflorită,
Mai cu sfială înfloresc acacii,
Mlădițele-și îmbrățișează-aracii,
Mustește seva-n via-ntinerită.

Calvarul... cu aceleași vechi priveliști
Mai răspândește-a noii vieți mireasmă,
E ruptă-a templului catapeteasmă
Și-n drum spre Tatăl nu mai sunt opreliști.

Se-nalță iarăși imnuri de-nviere,
E sărbătoare și în cer și-n lume,
Mormântul gol din stânca fără nume
Stă mărturie despre-a Lui putere.

Sunt semne ce fac inimi să tresară,
Lumina e strivită de vitralii,
Mai amărui, cu vremea, sunt migdalii,
Dar e-nvierea și e primăvară!

Curând se va întoarce Domnul Vieții,
Cuvântul prorociei se-mplinește:
Peste adânca beznă strălucește
Luceafărul Slăvit al Dimineții.

Olivia Pocol (Bâlc) - 1 Aprilie, 2021