Ferice de cine crede

Motto: ""Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică
încredințare despre lucrurile care nu se văd."" Evrei 11:1.
""Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de
Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută."" Amin!
Evrei 11:6.

Într-o casă mai deoparte
Ucenicii adunați
Stau cu ușile-ncuiate,
De iudei înfricoșați.

Nu le mai ieșea din minte
Ce le-a spus Învățătorul:
Că oile vor fi risipite
Când va fi bătut Păstorul.

Doar trei zile au trecut
De când a fost răstignit,
Și niște vești de necrezut
Printre ei s-au răspândit.

Doi ucenici au povestit
Că la Emaus azi s-au dus
Și pe drum i-a însoțit
Și-a vorbit cu ei Isus.

Sau cele câteva femei
Cunoscute, fiecare,
Fiindcă au umblat cu ei
Și-s vrednice de crezare.

Și fiecare adeverește
Că L-au văzut cu-adevărat!
Că Învățătorul lor trăiește!
Că Isus Hristos a înviat!

Pe când nu știau ce să creadă
L-au văzut pe Învățător,
Pe Domnul în trup de slavă
Pășind în mijlocul lor.

Înveșmîntat cu strălucire
În haină de lumină nouă,
Le-a dat binecuvântare
Zicându-le: "Pace vouă!"

Toți s-au strâns în jurul Lui
Bucurându-se nespus;
Căci coasta și palmele Sale
Adevereau că e Isus.

Numai Toma nu se știe
Pe unde a hoinărit;
Că în Scripturi atâta scrie:
Cum că Toma a lipsit.

Dar noi îl vedem pe Toma
Că n-avea frică de iudei;
Nu îl cuprinsese teama,
Nici nu sta ascuns de ei.

Apoi, când s-a înapoiat,
I-au spus ceilalți ucenici:
"Domnul nostru a înviat!
Domnul nostru-a fost aici!"

Însă Toma n-a uitat
Că Isus, de-atâtea ori,
Cu dragoste i-a învățat
Ca să fie veghetori.

Că se vor scula hristoși
Stăpâniți de duhuri rele,
Dar și proroci mincinoși
Ce vor veni ca să înșele.

Și vor amăgi destui
Cu semne înșelătoare,
Și pe mulți aleși ai Lui
Îi va duce la pierzare.

Și zice Toma: "De necrezut!
Poate vi s-a năzărit!
Cum să cred când L-am văzut
Mort pe cruce, răstignit? !

Nu cred o așa minune
Orice-ar spune cineva,
Doar atunci când eu voi pune
Mâna mea în coasta Sa.

Până când degetul meu
Nu-l voi pune-n mâna Lui,
Semnul cuielor să-l simtă...
Nu voi crede nimănui."

Au mai trecut încă opt zile
Și-n aceeași casă, poate,
S-au strâns iarăși ucenicii
Ținând ușile încuiate.

Și precum data trecută,
Domnul între ei s-arată;
Cu "Pace vouă" îi salută
Și spre Toma se îndreaptă.

Toma, parcă încremenește
Când Isus cu drag îi spune:
"Vino, Toma, și privește,
Mâna-n coasta Mea ți-o pune!

Privește mâinile mele
Ca să vezi ce semne sunt!
Pune-ți degetul în ele!
Cercetează-n amănunt!

Lasă, Toma, îndoiala
Și alungă necredința!
Că în Mâinile acestea
E izbânda, biruința!

Biruința asupra morții
Și a lumii păcătoase,
Biruința ce dă viață
Inimilor credincioase.

Sângele ce-a curs la cruce
Spală multele-ți păcate,
Și va da celor ce CRED
Slobozenie, libertate.

Numai Eu sunt Adevărul
Ce poate să mântuiască;
Eu sunt Calea care duce
Sus, în patria cerească."

"Domnul meu! - a strigat Toma
Pe deplin încredințat
Că nu-i cineva aidoma
Ci, Hristosul înviat!

Domnul meu! Aud și știu
Și tot ce văd adeverește
Că Dumnezeul meu e viu!
Că Domnul meu veșnic trăiește!"

Cât de sincer el vorbește
Și cu câtă umilință!
Din inimă-i izvorăște
Mărturia de credință.

Recunoaște și proclamă
Că Isus e "Domnul meu",
Prin învierea Sa din morți,
E mai mult: E Dumnezeu!

"Tomo, i-a mai zis Isus,
Ai crezut, că ai văzut!
Dar ferice de cei care
N-au văzut și au crezut.

De cei ce umblă prin credință
Și nu umblă prin vedere;
De cei sfinți, c-aceștia au
Parte de întâia înviere!

Și vor fi o veșnicie,
- Ca orice ales al Meu -
În eterna Împărăție!
În Raiul lui Dumnezeu!" Amin!

Buziaș 30 aprilie 2016