Vorbește-mi Doamne!

Vorbește-mi Doamne!

Vorbește-mi Doamne și mie,
Sunt umilul care Te ascultă!
Robul creat de mâinile Tale,
Dintr-un pumn de tină.
Vorbește-mi Doamne și mie,
Cum cu Moise ai vorbit:
Norul Sfânt să mă învăluie,
De Tine să fiu Sfințit.

Urc zilnic muntele Horeb,
Doamne, vreau să Te întreb,
Să-mi răspunzi, eu să ascult,
Plecat cu fața la pământ.
Să Te privesc, nu îndrăznesc,
Sfatul Tău îl prețuiesc,
Ascultare în toate Îți dau,
Tu Ești Dumnezeul meu.

Păcătoasa-mi încălțăminte,
O las la poale de munte...
Să-mi vorbești, eu să întreb,
Acolo, Sus, pe muntele Horeb!
Încins e pământul cu îngrijorare,
Vești rele, întristare, jale,
Chemarea noastră-i un rug tăcut,
Plecați cu fața la pământ.

Al rugii foc e aprins pe altar,
Tămâiază Sfântul Nor,
Și se înalță către zare...
De pe pământ, milioane de altare;
Zilnic, mulți urcă Muntele Sfânt.
Vorbește Doamne! Toți Te-ascultă,
A rugului flacără să mistuie bine,
Jertfa noastră de rugăciune.

Niciunul nu suntem ca Moise,
Luminează-ne pe cale,
Tu Ești Domnul, Dumnezeu,
Al lumii întregi, și al meu!
Du-ne Doamne, în pustie,
Sufletul curat să fie!
Coboară și ne ocrotește,
De al lumii păcat ne izbăvește.

Nu avem Dumnezei străini,
În univers, unic Tu Ești.
Arde rugul rugii noastre,
De viața veșnică să avem parte.
Jertfa Lui Isus ne-a salvat,
Pe cruce Sus, mântuirea ne-a dat.
Doamne, ce mult ne-ai iubit,
Prin Cuvânt mereu ne-ai vorbit.

Prin deșert ne-ai ocrotit,
Din stâncă apă ne-ai dat,
În nor de foc ne-ai luminat,
Biruință-n tot ne-ai dat,
În veci de veci fii lăudat,
Dumnezeu, Mare Împărat!
Vorbește-ne ca lui Ilie,
Prin susur blând în pribegie...

Vorbește Doamne, robului tău,
Cum vorbeai cu Samuel mereu.
Rob supus sunt Doamne eu,
Umil strig la Tine din greu,
Credința mi-e cât un bob,
Dar urc muntele Horeb.
Mângâie-mă cu glasul Tău,
Mare și Puternic Dumnezeu!

TOMA COCA, PATTADA/12/01/2020