Versurile...

Versurile...

A-mi goli mintea îmi vine
Și îmi citesc gândurile
Să-aflu ce din ce provine,
Ce e bun și ce convine
Pentru-a umple rândurile
Ce cer minte de la mine,
Însă, Doamne, versurile,
Chiar de-ar fi de minte pline
Și pe toate gusturile,
Pot fi bune... dar divine,
Numai când vin de la Tine!
Tu ne deschizi cerurile,
Ne pătrunzi adâncurile,
Ne răscolești simțurile
Și în duh, faci să lumine
Toate înțelesurile
Valorilor genuine
Ce-Ți exprimă darurile...
Tu reverși Flăcările
Ce ard sinele în sine
Și a firii sinigrine,
Tu deschizi drumurile
Și ne îndrepți cărările
Dincolo de zări senine
Unde sunt splendorile
Gata să ne încunune
În Etern umblările.
Ție vreau să Ți Se închine
Doamne, toate gândurile,
Cu tot ce ai pus în mine
Și cu toate „scrierile”
Să Te preamăresc pe Tine!
Preia-mi facultățile
Folosește-Ți dălțile...
Ca-n tot ce sunt să suspine
Necurmat dorințele
De-a împlini cerințele
Legilor Tale divine,
Cum pretind Scripturile!

27/05/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)