Tu, ești acel ce sufletul zidește....

Tu, ești acel ce sufletul zidește... . .


Tu, ești acel ce sufletul zidește
Tu, ești Isus ce conduci viața mea,
Tu, iartă-mi slăbiciunea, mă primește
Și fii de-a pururi ocrotirea mea

În jur exista multa răutate
Parcă trăim cu toții în trecut,
Nici în Sodoma, în vremi îndepărtate
Atâtea răutăți, nu s-au văzut

Atâtea crime și vărsări de sânge
Hoții, minciuni și multă înșelăciune,
Atât popor, ce-n nedreptate plânge
Și nimeni, nu mai este să-l îmbune.

Căci mila și îndurarea au trecut
Iar nepăsarea-n loc de frunte este,
Iubirea pentru alții a dispărut
Iar despre milostenie, nici poveste... .

Doar inimi înrăite au rămas
Setoase, după fală și mărire,
Iar ura, tot mai tare prinde glas
În frunte, e setea de îmbogățire

Să fie mult, chiar dacă-i de prisos
Chiar dacă cel flămând, bolnav se zbate,
De pentru cel avut, nu-i de folos
Din drumul lui, bogatul, nu se abate

Trăiește mai departe-n nepăsare,
Nici un necaz pe față-i, nu se vede
Și nu se întreabă, de săracul, are?
Merge pe drumul lui, nimic, nu crede

Și merge înspre ținta lui înainte
Și calcă tot ce poate în picioare,
Se vede mare și isteț, cu minte,
Nu-i pasă c-a rănit, pe altu-l doare,

Nu-i pasă de nimic, decât de el,
A lui afaceri, bine ca să iasă
În viața lui, Isus deloc, defel,
În inima lui, El, nu are casă

O viață are omul, s-o trăiască
Asta-i deviza care-o folosește
Averea și puterea lui, să crească
Și nu contează, pe cine, rănește

Și pofte necurate-și împlinește
Crezând, că totul lui, i se cuvine
Chiar nu contează cât ar fii, plătește
Tot ce contează, e să-i fie bine.

Asta e lumea în care noi trăim
În care răul e la loc de cinste,
Dar totul să lăsăm și să dorim
Isus, ca să ocupe a noastră minte

Și-n inimă să fie, tot Isus,
Cu siguranță mult ne vom schimba,
Când înțelegem ce ne-așteaptă sus
Făgăduința, ce ne va salva.

Să fim ca Noe, de-i ziceau nebun
Să fim ca Lot, ce credincios slujea
Să nu privim la alții ce ne spun
Nădejdea noastră, fie, Biblia!

Cuvântul Domnului, e această carte
Din casa noastră, ea, să nu lipsească
Și ce aflăm din ea, noi mai departe
Sa spunem tuturor, ca să cunoască

Să spunem despre viața lui Isus
De sacrificiul care l-a făcut,
De slava Lui, care-a lăsat-o, sus
În reîntoarcerea noastră, a crezut

Cu El să fim, la Tatăl Său iubit
El pentru noi a plâns și a îndurat,
Cu Cel ce din iubire a murit
Și viața veșnică, în dar, ne-a dat.

Amin

Câmpia Turzii, 11 septembrie 2012