Tată...

Te-ai oprit o clipă, Doamne, lângă copilaşii Tăi
Şi-ai privit cum Te aşteaptă să lucrezi Tu printre ei
Tu le-ai ascultat amarul şi dorinţa-nflăcărată
Şi le-ai dat din nou putere ca să-ţi spună Ţie Tată
Te-ai oprit o clipă Tată lângă copilaşii Tăi
Şi-ai aprins în ei dorinţa să iubeasc-a Tale căi

Ai venit cu pacea-Ţi dulce şi cu sfânta-Ţi mângâiere
Şi-acum ştim c-avem izbândă într-o lume de durere
Ştim că lacrima amară într-o zi se va sfârşi
Şi-o eternă bucurie peste noi va stăpâni
Cum să nu avem speranţă? Cum să nu iubim noi cerul?
Cum să ne pierdem nădejdea sau să ni se stingă zelul?

Când avem în cer un Tată şi pe Isus salvator
Şi-n a noastre inimi Duhul scump şi sfânt Mângâietor?