Sunt...

Sunt...
Alexandrina Tulics-Pâine Din Țăst

Sunt doar un strop în lumea ce trece,
un fulg în ceruri îmbrăcat.
Cuvântul Tău mă ține pe cărare
să fiu ce m-ai creat.
Sunt pulbere de sare fină,
tăiată-n ceruri și trimisă în grădină,
să spun despre înțelepciunea-Ți mare,
cum trebuie trăit sub soare.
În vers sunt porumbel, măslin de pace
și dor pentru acei ce plâng...
Sunt aripă în rugăciune
pentru sărmani, copii râzând.
Sunt versul Tău curat și freamăt,
când literele mai și plâng...
Sunt pâine când aud de foame,
acoperiș pentru bolnav,
și-un vesel cânt.
Sunt turturea ce cânt pe ramuri,
când vânturi i-ameniță pe ai Tăi...
Sunt vifor când îmi plânge țara,
petală fericită-n soare primăvara,
ce zboară-n cânt cu albii porumbei.
Sunt gust amar ca și pelinul;
hotarul țării doar Tu l-ai păzit
să nu mi-l calce, vrea străinul
când foamea de putere l-a pornit.
Sunt miel și tunet câteodată,
și vie sunt, îmbelșugată.
Sărac de sunt, Te am pe Tine
și-n avuții, și-n valea cu suspine.

19 decembrie 2020-Delafield