Şi de s-o prăpădi ființa

"Carnea și inima pot să mi se prăpădească:fiindcă Dumnezeu
va fi pururea stînca inimii mele și partea mea de moștenire."
(Psalmii 73:26)

Te caut în fiecare clipă, cu dor arzând, cu bucurie,
Nu este zi în care Tată, să nu gândesc la veşnicie,
Îngenunchez şi-n rugăciune Îți mulțumesc pentru jertfire,
Pentru iubirea Ta cea mare, planul perfect de mântuire,

Te caut în clipele amare, căci Doamne, Tu îmi eşti tărie,
Chiar dacă rana sapă-n carne şi pentru ea dau slavă Ție,
Când inima plânge sub jugul poverilor ce-mi iau suflarea,
Eu şi mai mult mă-ncred în Tine, căci numai Tu-mi eşti desfătarea,

Şi de s-o prăpădi ființa-mi, de ce să gem sub talpa gliei,
Când Tu Preasfinte îmi eşti Stânca şi aurora veşniciei?
Eşti partea mea de moştenire şi-n neputință şi-n putere,
Balsamul sfânt de vindecare, neprețuita mea avere,

Şi dacă-mi strig amarul Tată, cine se-opreşte să m-asculte,
Căci s-au rărit samaritenii şi ereziile sunt multe,
Sunt prea puțini oameni în Vie, ogoarele stau nelucrate,
Primează eul iar Mamona vrea pentru toți prosperitate,

Dar mă fereşte Doamne Tată de bogățiile terestre!
Ajută-mă să-mi fac lucrarea, s-adun în cufere celeste,
Aur curat, fără de zgură şi nestemate ce-Ți plac Ție,
Să fiu destoinic pentru locul ce mi-ai ales în veşnicie,

Dar Tu eşti Doamne-Acela care spre mine Ți-ai întors privirea,
Eu nu am merite, Tu, Tată mi-ai smuls din piept dezamăgirea!
Cât am privit doar spre țărână, n-aveam speranță, nici lumină,
Cu ochii ațintiți spre zare, mi-e inima de soare plină,

Şi dacă viața-mi e povară aicea jos, cu nerăbdare,
Aştept Răpirea, Doamne Sfinte, mult aşteptata Înălțare,
Ajută-ne înspre sfințire, de tot ce-i rău ne curățeşte,
Binecuvântă-ne Părinte şi fă iubirea-n noi a creşte!

Carnea şi inima s-or trece dar Dumnezeul meu e veşnic,
El este Stânca mea de veacuri şi Duhul Său mi-e ghid şi sfetnic,
Cu aşa mare moştenire, de ce să plâng? Strig Maranata!
Vine curând Isus pe Terra şi voi pleca cu El la Tata!

15/10/14, Barcelona