Ruga

Ruga

Nu ştiu dacă rugaciunea mea
Îţi este plăcută
Căci de multe ori lipsesc
Cuvintele,
Iar cugetul îmi e gol...
E fără rost;
Iar prin imaginaţia mea
Bate vântul.
Mă simt ca pomul iarna:
Plin de nea, de gheţuri
Atunci cand vine peste mine
Deznadejdea.
Privesc pământul
Căci suntem fraţi.
Din tina Lui
Dumnezeu m-a modelat.
Îngenunchez şi aştept
Cu inima frânta
Ca soarele să vină,
Lumină să-mi dea,
Căldură în suflet,
Să nu mă mai zbat
În gerul lumii şi în viscol.
Rugaciunea mea este
Ca un bumerang,
Înspre ceruri o trimit zilnic.
Ca un fulger, genuni străbate
Ca să ajungă sus,
Şi simt cum mi se întoarce
Purtând binecuvântări
Pe care Dumnezeu mi le trimite
Ca răsplată ,că nu Îl uit
Că în El mă încred
Şi Lui mă rog.