Psalmul 92

PSALMUL 92

(2 Cronici 16,9 :“Domnul Își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia
a căror inimă este întreagă a Lui.” )

Ce frumos e ca pe Domnul, astăzi, să Îl lăudăm,
Și în Fața Lui, cu toții, inima să ne plecăm!
Al Tău Nume, Prea Înalte, să-L cântăm și să-L cinstim,
Marea Ta credincioșie, tuturor să o vestim!
Să audă tot pământul că ești plin de bunătate,
De iertare și iubire însă, judeci cu dreptate!
Ce adâncă Ți-i gândirea, Dumnezeule Prea Sfânt,
Mare e a Ta lucrare, sus în cer și pe pământ!
Totuși, cei lipsiti de minte, la acestea, nu iau seama,
Și trăiesc păcate grele iar de Domnul, nu au teamă!
Chiar dacă îi vezi, ca iarba, ca în lume se-nmulțesc,
Pe aceștia, ce într-una, în tot locul înfloresc,
Asta se întâmplă iată, numai pentru ca să fie,
Scoși pe veci din Cartea Vieții, nimiciți pentru vecie!
Dar Tu, Doamne, Prea Puternic, Care peste veacuri treci,
De ai Tăi, întotdeauna, înălțat vei fi în veci!
Risipiți vor fi ca fumul, cei care Îți sunt vrăjmași,
Și în negura uitării, se vor pierde ai lor pași!
Ochiul celui ce în Domnul, viețuiește cu credință,
Va vedea cum se-mplinește Sfânta Lui Făgăduință.
Îi va auzi urechea, glasul Domnului din nor,
Cum îl strigă și-l numește, al Său Fiu moștenitor!
Cel curat, precum finicul, înverzește an de an,
Și va creste între oameni, ca un cedru din Liban!
Vor fi verzi și plini de sevă, cei sădiți în Casa Lui,
Niște pomi cu multă roadă în grădina Domnului!
Dumnezeu e drept în toate, neschimbat precum o stâncă,
Mare e lucrarea-I Sfântă, iar gândirea Lui, adâncă!

AMIN!