Păziți legea Domnului!

Păziți legea Domnului!
(dupa Psalmul 106)


Pe Domnul să Îl lăudați
Și legea Lui să o păziți,
Tot ce e bun să căpătați
În îndurare, să-L iubiți

Pe acei ce trăiesc în dreptate
Domnul, nicicând nu-i va uita
Ei, bine vor trăi în toate
Căci Domnul, multe le va da

De mine, Tu adu-Ți aminte
Ca prin bunăvoința Ta,
Parte să am de cele sfinte
Tu, Doamne nu mă lepăda

Cu toți noi am păcătuit
La fel ca ai noștrii părinți
Nelegiuiri mari, am gândit,
Dar, Te rugam ca să le uiți

Căci a Tale minuni mărețe
Deloc, nu le-au luat în seamă
Și lucrurile îndrăznețe
Ei, nu voiau ca să le vadă

Din pricina Numelui Tău
Cu toți de rele, au scăpat
Căci Tu, I-ai izbăvit de rău
Chiar Marea Rosie ai secat

Loc, ca să treacă le-ai lăsat
Cu toții, ca să o străbată,
Pe-ai lor dușmani i-ai înecat
Și ei toți, Te-au slăvit de îndată.

Minunea, însă n-a durat
Și foamea pe toți i-a cuprins,
Tot ce-ai făcut, ei au uitat
Și din nou, cu toții, s-au plâns

Cu molime i-ai pedepsit
Unii din ei, geloși au fost,
Atunci pământul i-a înghițit
Iar ei, și-au pierdut al lor rost

La moarte s-a dus și Datan
Cu focul a aprins o ceață
Și l-a distrus pe Abiram
Pe cei răi, Domnul nu Îi iartă

Iar la Horeb, necredincioșii,
Vițel din aur au turnat,
Ei, prefăcuții, mincinoșii,
La idoli, toți s-au închinat

Și pe Domnul L-au supărat
Pentru ei, Moise a mijlocit
Ca să-i distrugă, a jurat
Căci legea, I-au nesocotit

De Baal-Peor s-au alipit
Și au mâncat vite jertfite,
Ce pentru morți s-au pregătit
La Domnul, astea-i sunt urâte.

Și atunci, urgia a pornit
Iar Fineas, i-a judecat,
Iar gestul lui neprihănit
Pe Domnul, l-a înduplecat

Și la Meriba, au greșit
Au spus vorbe nepotrivite,
Chiar Moise a fost pedepsit
De Domnul lui, ca să nu uite!

Porunca care a primit
N-au dus-o la îndeplinire,
Iar Domnul, tare S-a mâhnit
I-a pedepsit cu îndârjire

De Dumnezeu, n-au ascultat
Și la alți idoli au slujit,
Cu Neamuri s-au amestecat
Ai lor copii, ei i-au jertfit

Iar țara lor a fost spurcată
Prin crime și prin desfrânare
Ea, de Domnul a fost lăsată
În robie și în destrămare.

Apoi, de Domnul pedepsiți
Prea multă vreme au îndurat
Ei, s-au rugat, au fost smeriți,
Pe Domnul, L-au înduplecat

El, milă multă a avut
Văzându-i iar la srâmtorare,
Și din robi, stăpâni I-a făcut
Și le-a adus, mult, alinare.

Amin

Câmpia Turzii, 5 septembrie 2011