O nouă viață în Cristos

Nu vreau să mă-ntorc în trecut,
C-atâtea în el m-au durut,
Însăși intrarea-mi în lume
A fost ca un vis fără nume,
Cu chin m-am născut și-am trăit,
Cu sufletul frânt și rănit,
Dureri pe-ai mei umeri am dus,
Pân-am găsit pe Isus.

Am plâns ani la rând, am jelit,
Dorința de viaț-a pierit,
Nu știam de ce sunt oropsit,
Mă-ntrebam "Cu ce Doamne-am greșit? "
Și-am pășit peste clipe și ani,
Făr' să știu de "acel" Ghetsimani,
Ce avea să mă schimbe deplin,
Prin mila și harul divin.

Am crezut că-s un om blestemat
Și destinul îmi e amprentat
De trecutul strămoșilor mei,
Că-i sortit ca să fiu ca și ei,
Fără dragoste, fără scop pe pământ,
Am plutit ca o frunză în vânt,
Cu duhul aproape secat,
Până Domnul de min' S-a-ndurat.

Cuprins de celesta iubire,
Scuturând tot ce-i tină și fire,
Înțeles-am de ce m-am născut,
De ce traiu-atât m-a durut...
Am aflat că-s creat din iubire,
Cu traiect îndreptat spre sfințire,
Că ogorul ce nu e lucrat,
De iarbă va fi invadat,
Că sămânța ce-o poartă în sân,
Va fi sufocată de fân.

De plugul lucrarea își face,
Pe brazdă nimic rău nu zace,
Iar spicul se-nalță frumos,
În lan auriu, mătăsos,
Neghina putere nu are,
Să crească în astfel de-ogoare,
De-aceea accept azi smerit,
Ce Tatăl din cer mi-a "sortit".

Înțeleg că nu sunt un rebut,
Sunt așa cum Părintele-a vrut,
Doar că eu am ales drum greșit,
Fără sens, fără plus infinit,
Însă azi, altoit pe deplin,
Îmbrăcat într-o haină de in,
Curățit de trecut, de păcat,
În Cristos, nouă viață-am aflat.

Slavă Ție Părinte ceresc,
Vreau din suflet să Îți mulțumesc,
C-ai iertat vina mea, greșul meu,
Că în suflet mi-ai pus un Duh nou,
Statornic să fiu, să slujesc,
În credință mai mult ca să cresc,
Isus, Domnul meu, fii slăvit,
Mulțumesc că sunt azi mântuit!

17/03/16, Barcelona-Lucica Boltasu