Nu mă lăsa!

Îţi mulţumesc o Tată Sfinte
Că până azi mai ajutat
Şi ochii Tăi ca un Părinte
Cu drag pe mine m-au vegheat.

Tu şi în marea-nvolburată
Ai fost când m-a acoperit
Cu dragoste ca un bun Tată
Mai ridicat, mai izbăvit.

Când duhul morţii m-a cuprins
Cei din jur, mă priveau cu milă
Tu şi atunci la piept mai strâns
Mai izbăvit şi mai iertat de vină.

Şi când în mărăcini în stânci
M-am aruncat din neştiinţă
Îmi provocasem răni adânci
N-ai părăsit a mea fiinţă.

În valea plângerii, aicea jos
Ispite grele, vin neâncetat
Eu sunt ţărână, sunt păcătos
Tu mai salvat, mai ajutat.

Când cel viclean la Tine vine
Cu pâra pentru a mă încerca
Nu mă lăsa, rămâi cu mine
Sunt slab o Tată, nu mă da.

M-arunc în braţul Tău Părinte
Nu mă lăsa, ţine-mă strâns
Orice-ar veni de-azi, înainte
Tu să-mi fii pavăză şi scut.

Amin
11.01.2012 Dicomano-Firenze