Nici nu mai știu de câte ori...

Nici nu mai știu de câte ori...


Nici nu mai știu de câte ori,
Te-am pus în versuri și-n cântări.
Nici nu mai știu câți ani au fost norii,
Nici nu mai știu câți mi-au fost zorii...
Nici nu mai știu de anotimpul,
Lunile-n care am adunat mirul...


Și-am împletit crinii pe cale,
Covor din fir, de stele-n noapte,
Dragostea mea, fragedă fragă,
Te-a slăvit iubirea-mi firavă.
Pe căi zbuciumate am tot scris
Cu cerneală din soare al meu vis.


Muiam penița-n cerneală de - DOR-
Veșnicie, scriam pe - NOR-
Ardea-n mine suferința...
Te chemam s-aduci biruința.
Prin greul vieții urcam spre Tine!
Te-am simțit cum veneai spre mine.


Am adunat în cupa vieții,
Frumoșii trandafiri ai bucuriei.
Acum e-un loc gol, și-o floare albastră,
O lacrimă pe aripa de vânt sihastră.
Pe corolă scriu, mii de dorinți...
Doamne! De ce amâni? De ce nu vii?...


În mine înfloresc azi teii,
La tâmple îmbobocesc nuferii,
Liniștea-i în luminișul așteptării...
Pe marginea izvorului sclipirii,
Cerul se reflectă-n azuria apă,
O aurie, sclipitoare năframă.


Flori și îngeri, păzitori lângă mine...
Un ocean de întrebări... Când vine!...
Simt gustul amărui al așteptării,
Si o durere a deznădejdii...
Doresc o, Doamne, să Te întâlnesc,
În brațul Tău să mă aciuesc.


Nici nu mai știu de câte ori
Te-am așteptat până-n înfrigurații zori...
Nici nu mai știu în câte nopți,
Îndurerată la-ale cerului porți,
Ceream drept de - Nemuritor-
...Obosit porumbel cu aripa frântă în zbor...


Grăbește-Te, o, Doamne Sfinte!
Coboară la noi și vorbește!
Vino!... Fă-Ţi judecata,
De mine nu uita...
Trece-mă la dreapta Ta,
Cu aleșii ce-au câștigat veșnicia.


Toma Coca, ALGH./13/04/2017