Mulțumesc, Doamne!

E un lucru care face, mult mai mult decât o jertfă
Care-atârnă greu 'naintea, Celui ce bine-cuvântă
Mulțumirea-i o podoabă, ce nu poate să lipsească
Este o stare după voia, Celui ce mereu veghează

Mulțumirea e o treaptă, care nu e dependentă
Nici de soare nici de ploaie, ci de cel o cultivă
Este ca un zid de piatră, ridicat din zori în seară
Ce clădește-n omul sincer, bucurie nu ocară

De privești bine la stele, de-ți deschizi inima larg
Mii motive vezi în ele, promisiunea lui Avraam
Mari făgăduințe sfinte, ce prin Domnul s-au făcut
Tu faci parte azi din ele, împlinite prin Isus

Inima mulțumitoare-ntruna, e' o pecete-a Domnului
Are a face cu credința, nicidecum cu bogății
Ce-are omul când se naște? Vine gol, timid, plângând
De la Domnul avem toate, le primim prin Harul Lui

Să avem dar, azi cu toții, din belșug recunostință
Pentru Cel ce-a dat pe Fiul, spre a noastră pocăință
Să strigăm "Trăiască Domnul, căci mult bine ne-a făcut"
Mulțumind mereu și-aievea, Tatălui prin Duhul Sfânt.