Mai îndură-Te de noi!

Mai îndură-Te de noi!

Dumnezeule Ceresc! ... Azi Te mai îndură,
Privește cu milă către a Ta făptură!
Vremurile, zilele, sunt pe sfârșite!
Apusul ușor coboară, dar în unde negre.
Soarele este timid în culoarea-i rubinie,
De a lumii răutate pare că se ascunde
Curmându-și razele-i sub pragul înserării,
Ascunzându-se-n adânc, la poala mării.
Lumea s-a întunecat, chiar și mintea înțelepților...
Credința în Tine... aproape toți o ignoră,
Lăsând loc nopților pline de stihii,
Misterelor ascunselor întunecimi.

Zilele plâng, rând pe rând se ascund
De atâta nedreptate și ură văzând,
Dar creștinii Te iubesc, se unesc, Te cheamă;
Cunună - o diademă făcând a lor rugă,
Pe fruntea Cerului Sfânt cu drag o așează.
Îndurare pentru omenire, cu drag, să o ceară.
De atâta răutate, credința se pierde,
Lumea-i prinsă într-un clește de neîncredere.
Noaptea își îmbracă albastru-i veșmânt,
Lăsând liniște sufletului obosit,
Și care a lăsat deschise ale inimii ferestre,
Și toate candelele, în lumini aprinse.

Plâns și jale-i peste tot și nemulțumire...
Doamne, azi Te mai îndură, coboară în vale!
Dorul nostru brăzdat de dureri și suferințe,
În valuri se zguduie tristețile tăcute.
Mânia răzbunătoare a cuprins toate zările,
Mușcă din țărm cu durere, undele.
Sufletele creștinilor poartă răni de moarte,
Mulți au uitat ieslea, crucea... sunt departe...
În rătăciri, sihăstrii, veșminte satanice,
Cărările rugăciunii, pălămida o ascunde.
Mulți și-au pângărit veșmântul, credința.
Puțini sunt care Te cheamă, cerând biruința.

Noi, creștinii, suntem corăbii cu vise și pânze rupte,
Zdrobiți de ale lumii încercări; ne afundăm cu luntre,
Negre valuri aprige ne lovesc de stâncile abrupte.
Învolburata încercare vasul l-a spart în larg,
Aruncându-ne-n adânc; rupte-s vele și catarg.
Te rugăm, mai lasă-ne un timp de Maree
Să ne pregătim veșmântul de marea plecare.
Aprinde în noi un far, o mică scânteie!
Suntem Corăbii vii! ... Speranță! - scrie Tu pe ele,
Și-n unduirea valului ușor, pe oceanul liniștit,
Îndreaptă-ne spre Tărâmul dorit.

Privește! ... Noi stăm în așteptare! ...
Cu candelele aprinse, stăm de veghe.
Fă-Te zid în fața urâciunii lumii, ferește-ne!
Fă-ne înțelepți să le ocolim privind spre cruce!
Pe calea îngustă spre cer, ea ne duce...
Semafor bun să ne fii la grea răscruce.
Toarnă puteri în noi, să nu avem teamă de întuneric,
Aprinde în inimi al mântuirii foc dornic,
De cer, de mântuire, de veșnicie,
Căci, chiar și în cuptor noi am crezut în Tine.
Așa am fost vas strălucitor,
Pregătit în orice clipă de a pleca spre nor,
Spre Țara mult dorită - Paradis -
Alături de Dumnezeu și Fiul Său, Isus.

PATTADA/19/02/2018