Mă odihnești pe undele iubirii

Din lăstărișul vremilor întunecate,
În anii-n greu care s-au scurs,
M-ai scos Isuse la Lumină,
Din tot ce-mi aducea în suflet-plâns,

Din întrebări fără răspunsuri,
Și temerile-n inimă atât de-aproape,
Din ''bolovănișul-gândurilor-drum'',
M-ai scos din întunericul
Ce-i duce și-azi pe toți, la moarte!

Din duhul lumii atât de rătăcit,
Ce-i mână în orbire și pe alții,
M-ai scos la locul larg prin dreapta TA,
Adăugându-mă Luminii-n cortul Tău,
Să ne avem ca frații...

În cânt și părtășii în închinare,
Hrănești viața noastră-n Legământ,
Ne urci pe munte, ne duci-la izvoare,
Prin Duhul Sfânt, mărit, slăvit și scump.

Zădărnicite-s planurile rele,
'Ntunericul cu min' nu are parte,
Că-n dragostea-Ți mai tare decât moartea,
Tu m-ai trecut Isus, de ea, să fiu departe.

Mă odihnești pe undele iubirii,
Mă porți în bucurii, iertări și rugăciuni,
Mă ții aproape lângă Tine,
Și nu mă lași să-mi amintesc de:
Viața în tăciuni...

28 septembrie-2015
SandaTulics