Iubirea

Iubirea

În iesle Te-ai născut, iubire,
Și raza Ta a răspândit
În lume, atâta căldură
Ce nicicând nu s-a întâlnit.

Iubire! Ai venit din ceruri
Și când în ceruri Te-ai întors
Tu ai lăsat atâtea raze
Iubire sfântă ești Hristos.

Din dragoste Te-ai dat ca jertfă
Tu, Mielul sfânt, nevinovat
Ca să salvezi de la grea moarte
Omul căzut în greu păcat.

Tu ne-ai trasat din cer o urmă
Ca să arăți la credincioși
Căci numai prin iubire sfântă
Putem lucra pentru Hristos.

Am vrea ca să iubim ca Tine
O, scumpule Mântuitor,
Iubirea este necesară
Pentru tot omul muritor.

Ce minunat a înțeles taina
Ioan, apostolul iubirii
Când el vorbit-a despre ea
S-o arătăm în cursul vremii.

A fost cel mai iubit de Domnul
Capul pe piept el și-a plecat,
Și a pătruns în el iubirea
Ce tot mereu a triumfat.

Tu ai știut ce e iubirea,
Și Te-ai rugat în Ghetsemani
Pentru noi toți, ca să fim una,
Cu multe lacrimi mijloceai.

Iubire, dragoste eternă
Ce înnoire ne aduci
Când ne cuprinzi cu-a Ta-ndurare
Ne scoți din orișice răscruci.

Ce dulce Îți este-adierea
Ce scumpă e căldura Ta
Când lupta grea ne va răpune
Tu vii din dealul Golgota.

Și strigi așa în dulce șoaptă,
Și-aduci alin la greu suspin
Tu pregătești Mireasa scumpă
Pentru Noul Ierusalim.

Iubirea ne va duce-n ceruri
Și doar iubind vom birui,
Iubire de rămâi în inimi
O, nu ne vom mai poticni.

Cum să putem a o cuprinde,
În slabul nost' cuvânt de jos?
Tu ai venit din veșnicie
Că Tu ești chiar Isus Hristos.

Cum să cântăm a Ta splendoare
Cum să-Ţi zidim iar un altar?
Și jertfa Ta să ardă-n inimi
Așa, mai mult ca și un jar...

Cum să Îți facem drum în inimi,
La cei ce n-au dulceața Ta?
O, fă din ceruri Tu o cale,
Prin jertfa de la Golgota.

Ca să-nțeleagă căci cu Tine,
Vor birui al vieții greu
Și fără Tin', viața-i goală
Căci nu există Dumnezeu.

Renunță azi, inimă frântă,
La tot ce vezi aicea jos,
Ca să primești și tu iubirea
Pe drumul cel victorios.

Renunță la plăceri de-o clipă
Renunță la viața de jos,
La toate poftele stricate
Ce te despart - de Hristos.

Se merită căci ea, Iubirea
E darul cel mai prețios
Și când aceasta e în tine,
E Isus Hristos.

Se merită, căci prin iubire,
Se rupe orice stăvilar
Să ne iubim unii pe alții,
În dragoste, nu e hotar.

Iubirea sfântă din familii
Dacă ar arde ca un jar,
Ar ridica orice-ngrădire
Pentru acel necredincios.

Dar suntem istoviți de parcă,
Adesea nu putem iubi...
Și căile noastre se-arată
Tot mai pustii în vijelii.

Iubire, vino cu-ndurare
Iubire, vino, Te dorim!
Vino și-aici în adunare,
Acum și până-n veșnicii.
amin