Iubesc pe Domnul!

Sunt ani de rugăciune-nlăcrimată,
În care-am înălțat spre cerul sfânt,
Dorința mea, iubitului meu Tată,
Să Îşi reverse harul înc-o dată,
Peste-ale noastre vase de pământ.
Să se îndure Domnul de părinții
Ce n-au ştiut cândva de Dumnezeu,
De cei ce şi-au făcut idoli din sfinții
Şi moaștele, din izvodirea minții
Şi n-au trăit conduşi de Duhul Său.

Să ierte anii mulți de pribegie,
Ce i-au pierdut, în cerc călătorind,
Necurăția, drumul prin pustie
Şi răzvrătirea lor în agonie,
Când îşi vedeau speranțele murind.
Să ierte Domnul toată necredința
Ce şi-a făcut locaş în templul lor,
Prin Duhul Sfânt să dea iar biruința
Să-nnobileze duhul, conștiința,
Acelora ce cred în Salvator.

Sunt ani de rugăciune-nlăcrimată,
În care-am înălțat spre cerul sfânt,
Dorința mea, iubitului meu Tată,
Să Îşi reverse harul înc-o dată,
Peste-ale noastre vase de pământ.
Să modeleze-argila de pe roată,
Să o frământe după voia Lui,
S-o ard-apoi şi astfel prelucrată,
Să îşi primească locul de-altă dată,
Un vas de cinste-n slujba Domnului.

Şi Dumnezeu, Părintele meu Sfânt,
Mi-a ascultat dorința-nlăcrimată,
A transformat un bulgăr de pământ
Şi-a poruncit ca omul, prin Cuvânt,
Să-şi lepede trăirea idolatră.
A început cu mine, S-a-ndurat,
De zbuciumul ființei care plânge,
M-a curățit de tot ce-am întinat
În sfântu-I sânge, viața mi-a spălat,
Să-I mulțumesc, o viață nu-mi ajunge.

Şi pentru că e-un Tată iubitor,
Ce nu Îşi lasă fiii ca să piară,
A spus şi celorlalți, cu glas uşor,
Că a trimis în lume-un Salvator,
Ce pentru oameni trebuia să moară.
Acel ce crede-n sfânta Sa jertfire,
Va fi numit copil de Dumnezeu,
Strigați Osana şi cântați mărire,
Celui ce ne-a salvat de la pieire,
Slăvit să fie-n veci Numele Său!

În casa mea intrat-a mântuirea,
Cuvinte n-am de-ajuns să-I mulțumesc,
Isuse drag, Tu ne ești izbăvirea
Şi-am înțeles deplin ce-i fericirea,
Cât de uşor puteam s-o dobândesc!
În frământări, furtuni se modelează,
Un cuget bun, curat, căci Dumnezeu,
Cunoaște ce e-n noi şi ne veghează,
Ne-ndeamnă să avem o minte trează,
Să ne sfințim, căci mare-i harul Său!

Sunt ani de rugăciune-nlăcrimată,
În care-ai înălțat spre cerul sfânt,
Dorința ta, iubitului tău Tată,
Să-ți curățească viața idolatră,
Tot ce înseamnă tină, frunză-n vânt.
Poate-ai primit răspuns sau poate încă,
Aștepți înfiorat un glas duios,
Oricât ar fi prăpastia de adâncă,
Tu să îți pui picioarele pe Stâncă,
Căci izbăvirea este doar Cristos!

Chiar de n-auzi, să ştii că în tăcere,
Poți să asculți al Duhului Sfânt glas,
El e trimis S-aducă mângâiere
Şi celui slab să-i dea prin har putere,
Căci a promis: " Eu nu am să te las!"
Îngenunchiază, vino cu credință,
La crucea unde Isus S-a jertfit,
Smerit de eşti şi plin de pocăință,
Vei fi-nnoit şi-ntreaga ta ființă,
Va şti că eşti iertat şi mântuit.

31/01/15, Barcelona- Lucica Boltasu