Infinitul

Dacă vrei să cuprinzi
Cu mintea ta, infinitul,
Să atingi cu mâna ta
Răsăritul şi asfinţitul,
Poate nu-i de ajuns
Doar să speri şi să visezi,
Nu-i destul doar să crezi,
Că-ai să-ajungi, într-o zi,
Pân' la steaua ce-o vezi.

Dacă vrei ca să ştii,
Cum a fost la-nceput,
Când acest Univers,
Era doar un tărâm nenăscut,
Nesfârşite vieţi, să tot stai să gândeşti,
N-ai să afli nimic,
Orişicât ai dori să trudeşti.

Doar să vrei, doar să crezi,
Doar atât nu-i de-ajuns,
Căci acest vis nebun,
E mister de nepătruns.
Eşti un biet muritor,
Şi-ntr-o zi, vei afla,
Că infinitul nu încape
În ecuaţia ta!

Şi de vrei ca să zbori, printre stele,
Cu áripe de tină,
Să te 'nalţi tot mai sus,
Din lumină-n lumină,
Mii de vieţi de-ai zbura
Tot n-ar fi îndeajuns,
Căci lumina ce-o vezi,
Este mult mai presus.

Într-o zi, vei afla,
Doar citind într-o Carte,
Că Lumina din cer,
Nu-i de tine departe,
Şi această Lumină,
A venit Ea la tine,
Să te 'nalţe spre cer,
Pe áripe divine.
Lângă tine-i misterul,
Cel mai pur şi curat,
E aici, la Golgota,
E Domnul meu, minunat!

8.7. 2018
Cornel Jigău