Frământări

Frământări


Cine-ar fi făcut pentru mine
Așa cum Tu le-ai și făcut?
Și cine mi-ar fi vrut mai bine
Așa cum mie, Tu mi-ai vrut?

Și jertfa cruntă de pe cruce
Și tot calvarul îndurat
La cine m-aș putea eu duce
Să-mi dea iubire? N-am uitat!

Ești singurul ce mă înțelege
Când pe genunchi mărturisesc
Ești singurul care mă crede
Când lacrimi ochii-mi împânzesc

Când încercările-s prea mari
Și singur nu le mai pot duce
Când loviturile-s prea tari
Și-mi amintesc de a Ta cruce

Și-n deznădejdea mea Te chem
Să nu mă lași, eu Te implor
De nu ești Tu mi-e greu, mă tem
Numai Tu Îmi ești ajutor

Am încercat să merg pe cale
Și voia Ta s-o fac mereu
Dar veșnic am o întrebare:
Ți-am fost fidel, Isus la meu?

E un lucru care mă frământă
Și sunt mereu nemulțumit
Când va veni aceea zi sfântă
Vei știi că și eu Te-am iubit?

Vei fii Tu oare mulțumit
De robul Tău fără putere?
Și vei vedea că Te-am slujit
Atunci, când omenirea piere?

Puteam mai multe ca să fac
Mai multă vreme să-Ți dedic
Să Te vestesc și să nu tac
Mai mulți oameni ca să ridic

Să-i scot din mâna celui rău
Prin vestea jertfei de pe cruce
Să le vorbesc de darul Tău
Și cum la el se poate ajunge

De asta sunt nemulțumit
Și adesea eu sunt tulburat
Că poate prea mult n-am vorbit
La prea puțini le-am arătat

Cum să găsească mântuirea
Pe Tine cum să Te găsească
Sau, cum să guste fericirea
Prin Tine, viața să trăiască

Te rog mă iartă Tată Sfânt
Eu știu că multe îmi lipsesc
Când voi pleca de pe pământ
Prin Tine vreau să mă sfințesc

Să pot ca să ajung cu bine
Acolo unde am sperat
Să pot să stau mereu cu Tine
Să Te slăvesc neîncetat.

Amin

Câmpia Turzii, 18 iunie 2011