Fii un izvor cu apă dulce!

Fii un izvor cu apă dulce!

Te-ai gândit așa, vreodată,
Cum vei intra în - Cetate?
Te-ai gândit, soră și frate
Cum vei păși a cerului poartă?
Pe al tău frate nu-l suporți,
Pe sora: să nu o vezi...
În cetatea - Veșnicie -
Nu există răutate!
Fără - Iubire - nu se intră,
Sus, în a Tatălui Casă.

Nu te pleci zilnic pe genunchi,
Te crezi printre cei mai buni...
Ceri mereu doar pentru tine...
Frate! ... Câtă lăcomie!
Oare, din tot ce primești,
Mie... cât Îmi dăruiești?
Tragi spre tine partea Mare...
Frate, câtă vanitate,
Te vezi mai sus decât toți,
De la nimeni nu vrei să înveți.

Cere înțelepciune în toate,
Privește de jos la soare:
Căldura lui o ai în vorbe,
Lași lumină pe cărare? ...
Privește piscul, înaltul munților:
Stă neclintit în fața furtunilor.
Învață și tu, fii tot așa:
Nu te abate nici la stânga, nici la dreapta.
Când vijelia e mare, rămâi în picioare!
Privește în câmpie: ce adâncă feerie!

Fii un codru cu plăcute umbrare;
Du-te lângă stâncă, pune-te la umbră,
Lasă și din tine, apa bună să curgă...
Așa cum izvorul emană răcoare,
Vorbele din gură să-ți fie apa vie,
Cuvânt cu sevă plină de iubire.
Umple sufletul trist cu bucurie,
Privește la porumbel cum adoră cerul,
Învață și tu de la viață, zborul.

Fii un izvor cu apă dulce,
Fii umărul pe care se plânge!
Fii stâlp de sprijin pentru cel slab,
Fii vederea celui neștiutor și orb!
Pentru cel în necaz, tu să-i fii un pod...
Fii oaza de binecuvântare în vad,
Fii smerit, nu privi pe cel umil de sus,
Fii balsam pe rană, celui trist, surâs.
Nu te înălța tu, lasă-L pe Domnul să o facă,
Creștin adevărat, lumea, în tine să vadă.

Să nu rămâi căzut la pământ,
Nici purtat de vânt spre un zbor frânt...
Fii pentru cei din jur frumoasă bucurie,
În suferință, lipsă, fii o alinare!
Învață viața să-ți fie înflorită,
Prin încercări, viața să nu-ți fie ofilită.
Admiră natura: albinițe, libelule, fluturași,
Chiar de viața le e scurtă, zboară bucuroși...
Ascultă a universului frumoasă armonie,
Fii curajos când focul încercării se aprinde.

Sădește-ți în suflet floarea - Răbdare,
Fii bun, darnic, adună bune fapte
Chiar din spini și mărăcini.
Un înțelept adună binecuvântări.
Pășește mereu pe calea îngustă,
Îmbracă veșmântul - Umilință.
Din când în când, mai treci pe la cruce:
Curaj și nădejde în suflet aduce.
Nu uita: fii bun și darnic,
În a Domnului lucrare harnic,
Căci în cer, pe flori, nimeni nu a ajuns.
Trebuie să lupți ca să ajungi - Sus.

PATTADA/19/09/2020