El ne caută mereu

El ne caută mereu

Călător ce lași în urmă
Dealuri, colina însorită,
Petreci lunci, câmpii lăsate,
Diminețile tăcute,
Neumblate potecuțe.
Pe la margine de drum,
Uitat, mai stă câte un semn
O cruce din lemn uzat,
Pe el Un Crucificat.

Prăfuit și găunos,
Orb, surd, de nefolos.
Rătăcirea-i semnul lui,
În calea trecătorului
Pierdut și neștiutor,
Făcând cruci de zor,
Închinându-se-n mătănii,
Și în goale rugăminți,
Crede-n lemn, că face minuni.
Doamne! ... Câte slăbiciuni!

Cum să uiți de crucea dreaptă?
De Calvar, de judecată!
Să uiți durerea de la Golgota!
Răstignirea... Jertfa! ...
Să uiți... pe Isus Cel viu
Pentru un idol din pustiu!
Anotimpuri s-au cernut...
Mulți credința și-au pierdut,
Nimic nu-i ca la început,
Doar Isus, e neschimbat.

Ne caută ne-încetat,
Pe-ale lumii căi de păcat,
Tu... privește smerit spre culme.
Vezi... îmbătrânit-au vremurile?
Greu mai e pe-a crucii cale...
Dar de noi, ai îndurare.
Oare? ... Mai poți Doamne? ...
Singurătate! ... Piroane!
Biciuit de mulți creștini
Rătăciți prin mărăcini.

Noaptea rece când se lasă,
Nu ai colibă, nu ai casă.
Bați umil din poartă-n poartă,
Nimeni să intri nu te lasă.
În ciutură, apa lipsește
Și uscatul colț de pâine,
Mulți l-au uitat.
Ca să primești, trebuie dat!
Un colț de pâine, o cană cu apă,
Ca să ai în cer răsplată.

Doamne, mereu Îți cerem să ne dai,
Mulțumire de la noi... nu ai!
Privești cu îngrijorare în vale...
Ne porți pe ale Tale brațe!
Cuvântul ni-l dai ca hrană,
La izvor ne porți îndată.
Când e zăduf, ne duci la umbrare,
În codru verde, la răcoare,
De pe stâncă ne ocrotești,
Doamne! ... Ce mult ne iubești!

Mulți au uitat ale crucii suferinți:
Cum Te-au răstignit păgânii,
În râs Ți-au dat oțet și fiere,
Setea să Ți-o împovăreze.
Dar Tu, din cruce ai făcut potecă,
Ca în Rai cu toți să treacă.
De la iesle până la cruce,
Calea... ce spre cer ne duce...
Cine de Tine ascultă,
Cu drag Tu îl binecuvântă.



Mulți în grabă trec și azi,
Te-au uitat, sunt răi și orbi,
Nu se mai opresc la cruce,
Au uitat să se închine,
Nu vor durerea să-ți simtă,
Setea să ți-o ostoiască,
Nu se uită-n jur la nimeni,
Se gândesc numai la ei,
Să Te îmbrace, au uitat,
Când e frig, s-au a plouat.



Nu-Ți dau haine, pentru schimb,
Nu-Ți mai cinstesc, Sfântul Nimb!
Tu creștine... orfan în lume!
Astăzi ești! ... . dar... oare mâine! ... .
Caută-L pe Dumnezeu!
Astăzi cât e încă Harul Său.
Nu uita, cu drag să dai,
Pâine, apă, celor sărmani,
În ”Sfânta Împărăție”, vei primi cu bucurie!
Mană Cerească! ... și apa vie! .



Urcă zilnic pe colină,
Umilit la cruce te roagă,
Nu uita, ce-i bun adună,
Nu uita de... ” Sfânta Roadă”,
Să îți fie tivitura,
Veșmântului sfânt odată,
Călător, lasă-ți în urmă...
Colina însorită,
Privește stânca din zare...
El e drumul mântuirii tale.


ALGH. /01/09/2018