Du-mă în grădina Ta, Iubire!...

Du-mă în grădina Ta, Iubire!...
Căci vreau să mă prefaci într-un covor de flori
Iar buzele-n petale de crini mirositori
Ca să-Ţi sărut picioarele de Mire…

Să fiu privighetoare eu aș vrea
Ca să-Ţi cânt Isuse din zorii tinereții
Să Te laud până la sfârșitul vieții
Când pe norii slavei Tu vei apărea.

Aș vrea ca să mă faci un vânt ceresc
Curat ca roua-n zori ce se reflectă-n soare
Ca să-Ţi spăl cu lacrimi sfintele picioare
Și despre Tine la toți să povestesc.

Du-mă Doamne în a Ta grădină…
Ca să mă închin Isuse pentru ce ai făcut
La Tine sus în ceruri glasul să-Ţi ascult
La izvoarele cu apă cristalină…

Eu pentru toate vreau să-Ţi mulțumesc
Pentru binecuvântări și clipele de har
Pentru mântuirea ce Tu mi-ai dat-o în dar
Și din zi în zi mai mult să Te iubesc.

Du-mă în Paradisul Tău, Iubire!...
Vreau ochii Tăi frumoși să-I văd și chipul Tău
Să-Ţi mulțumesc căci Te-ai jertfit în locul meu
Și să-Ţi îmbrățișez picioarele de Mire…

*******