Domnul meu...

Domnul meu...

Cu lacrimi în priviri,
Aștern pe altar pioase rugi,
Înmiresmate-n tainele iubirii,
Născute în ziua învierii.
Torc slove cu fir din stele,
Țes covor din umilințe,
Acopăr potecile de durere,
Și gândurile amare.
Un coș din flori, împletesc cu plânsul,
Cu cântarea și dorul.

Luminez inima cu Harul Divin.
Dragostea Ta îmi face paharul plin.
Simt în adieri si atingerea cerească,
O mână ce vrea să mă ocrotească.
Fiorul ei, e-o mare de flăcări și simțiri,
Prezența Ta înflorește în mine bucurii,
Trăiri Înalte şi dor de veșnicii,
De acea zi măreață când ai să vii
Să uit de pământ, de greu...
O! ... Ce dor îmi e de brațul Tău.

Dorul mă mistuie, jarul mă arde,
Suspinul meu devine jale.
Cu ochii plânși cerul adun
Să storc din el dulce alin
Sorbind picurul, cântând în șoapte
În zori, dar și în noapte,
Orchestra universului să răsune.
Și el așteaptă ca și mine.
Mistuie-mi sufletul, mi-l curăță,
Vasul inimii umple-l cu speranță.

Vreau în versul meu să leg
Dragostea mea cu dorul întreg,
În dimineți să le așez pe strune,
Cuvintele iubirii vântul să le adune,
Să le închidă-n cămările celeste,
Căci din dureri au fost alese.
Privește Isus al meu dor:
Curge ca al Magdalenei mir! ...
Un dor parfumat, frumos miros,
Pe calea durerii l-am cules.

De jos încă privesc spre Tine.
Luna, gândurile mi le ascunde.
Să le vezi doar Tu și Te îndură,
Fă-le flori pentru cunună,
Îmbracă-mă-n veșmântul albit,
Pe Golgota l-am curățit.
M-ai iertat, mi-ai promis mântuire.
Trebuie doar să ascult de Tine.
Jertfa Ta mi-a fost scumpul - DAR -
Ce m-a purtat din Har în Har.
Sus îmi pregătești Paradisul Nou,
Sărbătoarea Cerească cu Creatorul meu.
ALGHERO, 03.1. 2018. Coca Toma