Doamne, Tu ești...

Doamne, Tu ești...

Doamne, cerul nu se sfârșește
înaintea celui cu pietre-n gură pentru tine,
nici în casa văduvei cu un strop de untdelemn,
în gura copiilor ce plâng de foame
și în curba ce-ascunde lumina,
când omului îi este greu.
Tu nu ești doar cât raza de ziuă,
când lumina-i speranța ca zorii de zi;
ești opaițul când omul îmbătrânește
și-așteaptă să-l duci la Tine, în veșnicii.
Nu ești doar pân' la rugină în vie,
nici când popoarele se învrăjbesc;
ești puterea tinerilor ce cad în leșin
dar, ridicați de Tine, pe drum iar pornesc.
Nu ești doar noapte și ceață,
când greul pe om fața-și răsfață;
ești Miel și dor cu glasul de lapte
în gura copiilor ce-n cântări Te răsfață.
Doamne, nu ești doar până la curcubeu:
ești fața dincolo de el, nori, ceață și soare;
ești râul ce curge în ruga-mi mereu,
și ochiul de milă ce mă ține cu Tine în vale.

12 ianuarie-2021-Delafield