Doamne, de noi Te îndură!

Doamne, de noi Te îndură!

Dumnezeule Ceresc, azi Te mai îndură,
Privește cu îndurare către a Ta făptură.
Zilele vremurilor ne sunt pe sfârșite
Și ușor coboară apusul în unde.
Soarele parcă-i timid cu culoarea-i rubinie,
De a lumii răutate parcă și el se teme
Razele-i curmând sub pragul zării,
Ascunzându-se în mări la poala înserării.
Răutatea a pus ceața pe mintea înțelepților,
Credința în Tine au ascuns-o sub obloc
Lăsând loc nopților pline de stihii,
Păcate sodomice ascunse-n întunecimi.

Plâng și zilele; pe rând se ascund,
Câtă nedreptate și ură văzând.
Cei ce Te iubesc se unesc, Te cheamă,
Făcând din rugă cunună de diademe
Pe fruntea Cerului Sfânt, cu drag să le așeze,
Să ceară îndurare peste omenire.
De atâta răutate, credința se pierde,
Lumea-i prinsă într-un clește de neîncredere.
Nopțile se lasă cu albastrul lor veșmânt,
Ascultând oftatu, sufletului obosit.
Creștinii au la fereastră aprinse lumini,
Ușile inimilor deschise, cerul în priviri.

Plâns și jale-i peste tot și nemulțumire.
Doamne, azi Te mai îndură, coboară în Vale!
Dorul nostru l-am brodat cu dureri și suferințe.
Tristețile se zbuciumă în valuri tăcute
Căci mânia și răzbunarea cuprins-au zările.
Mușcă cu durere din țărm undele.
Sufletele multora poartă răni de moarte
Alții, au uitat de iesle, cruce, au plecat departe
Și s-au dus în rătăcire, sihăstrii, purtări rebele,
Cărările rugăciunii - au uitat de ele.
Mulți și-au pângărit credința,
Alții cheamă ca să lași biruința.

Azi, creștinii sunt corăbii cu vise și pânze rupte,
Loviți de-ale lumii furtuni, cu catargul, velele rupte,
Se zbat pe valuri de încercări, înalte, abrupte,
Printre epavele lumii cu trupuri obosite.
Loviturile vieții Isus, vasul nostru sparge
Și ne mai aruncă când de stâncă, când în larg.
Te îndură Doamne, mai lasă un timp de maree,
Căci pentru credință îndurăm umilința cu drag.
Aprinde Tată în noi o mică scânteie,
Peste noi corăbii, speranță să scrii pe ele.
Într-un leagăn ușor să plutim spre cerul liniștit,
Îndreaptă-ne zilnic spre limanul mult dorit.

Privește spre noi care Te așteptăm
Stând în ascultare și Sfânta Veghe,
Lângă noi să fii Doamne, cu umilință Te rugăm,
De-a lumii urâciune ferește-ne
Să le ocolim, să privim spre cruce,
Calea îngustă să urmăm, spre cer ea duce...
Alungă teama din noi, și de întuneric,
Aprinde în noi al iubirii foc puternic,
Dor de cer, de mântuire și de veșnicie,
Căci prin mari dureri Isus, am crezut în Tine.


Coca Toma, PATTADA, 23/11/2017