Din adunare

Cu bucurie vin în casa Ta
Să mă închin, să mă împărtășesc,
Să pot, de-asemeni, a mă bucura
Cu frații cei pe care îi iubesc.

În curtea casei Tale-s fericit
Uitând de tot necazuri și dureri
Și chiar de-n încercări sunt necăjit
Eu știu că voi primi și mângâieri.

De fapt, sunt mângâiat venind aici,
Cuvântul Tău de multe ori mi-e scut,
Trecând prin încercări mai mari, mai mici
Mă-mbărbătez Cuvântu-ți când ascult.

De multe ori eu stau și mă gândesc
Că tot ce-ascult se potrivește clar,
Cum – ca într-o oglindă – mă privesc
Și văd, de multe ori, că sunt murdar.

Și văd, de multe ori, că am greșit,
Și văd, de multe ori, că-s păcătos,
Și-Ți mulțumesc că azi sunt pocăit
Prin jertfa Domnului Isus Hristos.

Din adunare stau și tot privesc
La oamenii din lume, păcătoși,
La planurile rele ce urzesc. . .
Aici suntem mai vii, mai bucuroși!

De-aceea-i un motiv în plus să cred
C-aicea sunt de rău mai apărat,
C-atât de bine mi-e aici să șed
Și că mă-nveselesc de-s întristat.

De-aceea-Ți mulțumesc atât de mult
Că m-ai salvat și că sunt pocăit
Și nu-mi doresc decât să tot ascult
Cuvântul Tău, Părinte Preaiubit!