De dușmani, Tu mă ferește!

De dușmani, Tu mă ferește!
(dupa Psalmul 35)


Doamne, de ai mei dușmani
Tu, mereu să mă păzești
Să-mi fii scut și peste ani
Să mă ajuți, dacă voiești

Sulița, să o rotești
Și pe cei ce rău îmi vor,
În trupul lor să țintești
Să fii mereu, contra lor.

Să rămână de rușine
Cei ce viața vor să-mi ia
Nicicând, nu le fie bine
Căci doresc pieirea mea.

Să aibe drumul lunecos
Iar îngerul Domnului
Fie-i drumu întunecos
Urmărească, calea lui

Lațul mi-au întins și groapa
Mi-au săpat, viața să-mi ia,
Domnul să facă degrabă
Ca ei, să pățească așa

Doamne, Tu iubești dreptatea
Adevarul Îl iubești,
Tu ai lăsat bunătatea
Și vrei să mă mântuiești,

Martorii cei mincinoși
Ce- împotrivă-mi se ridică,
Cu toți vor, nesățioși
Ca de ei, să-mi fie frică

Îmi întorc rău pentru bine
Și am sufletul pustiu,
Chiar de știu că-n rugăciune
Am trăit de când sunt viu

Când acel apropiat
Era trist sau chiar bolnav,
Eram cu el întristat
Și în rugăciuni stăteam.

Pânâ când nelegiuiții
Scrâșnesc dinții, contra mea?
Răi ca leii, hămesiții,
Vor de mult, viața să-mi ia.

Sufletul să mi-L salvezi
Din cursele înșelătoare,
Nedreptatea, să o vezi
Răul ce mi-l fac, mă doare.

Să aibe drum alunecos
Îngerii să-i urmărească,
Fie, totu întunecos
De groapă să se lovească.

În lațul lor, chiar ei cadă
Sufletu-mi s-ar lăuda,
Toți cei dragi ai lor să vadă
Să nu stea în calea mea

De rușine să rămână
Să se îmbrace cu ocară
Peste mine, pacea vină
Cu Domnul, să pot fii iară

Slava Lui în veșnicie
Că e mare bun și drept!
Gloria cu noi să fie
Domnul, în toate-I corect.


Amin

Câmpia Turzii, 24 iulie 2011