Coboară în luntrea mea!

Coboară în luntrea mea!


Munții înalți, devin mici,
Izvoare secate în stânci.
Se usucă tot sub soare,
Livezi, câmpii, vii, ogoare;
Jale se ascunde-n toate,
Până-n vârfurile-nalte.
Brazii îşi pierd verdele,
Pădurile fructele,
Pe creștini i-a prins tristețea,
Pierd nădejdea și speranța.

Doamne!... Noi Te așteptăm!
Neputincioși, smeriți, ne rugăm.
Vremurile-s în transformare,
Așteptăm ziua cea mare.
În nopți, luna-i palidă,
Soarele e altul... parcă,
Cerul în ploi își spune plânsul,
Prin cutremure, pământul.
Apele ies din matcă,
Valurile aducând multă spaimă.

Suntem triști, tristă-i și Valea,
Grea e viața, grea e calea...
Oceanele spală jalea;
Amară-i în ochi, lacrima.
Mai lasă pulbere de stele,
Curajul Ceresc ce aprind candele!
În adieri de vânt vioara ascultă,
Sună corzile-i cântare tristă,
Mai o notă... o silabă...
Chemările de jos, Sus urcă.

Din depărtări pe mări aduse
Spre maluri triste algele...
Scrise stau pe ale lor frunze
'Vin vremurile grele!'
În larg o luntre mai plutește,
Catarg și vele în derive;
Rugile unite cu disperare,
Despică albastra zare.
Lumina sfântă să coboare
Cu alin și vindecare.

Un mesaj din Marea de durere,
Pe-ale zorilor diafane petale;
Vor locul stelelor căzătoare;
Prin adâncuri, valuri, meduze,
...Luntrea să meargă spre limane...
Credința noastră, sfinte altare.
Vreau luntrea pe marea aurie,
Fără valuri, doar bucurie!
Dorul!... Să-l înalț - MARE VAL!
Îmbrățișând tot ce-i astral.

O, Doamne!... Nu mai pot!
În dorința divină înnot.
Luntrea mea rupe-n două valuri.
Doresc splendorile Sfintelor Tărâmuri!
Privește-mi geana plină de lacrime!
Atâția ani pe mări învolburate...
Citește-mi durerea pe față,
Răcorește-mi suspinul,
Nădejde dă-mi, alină-mi chinul,
Coboară în luntrea mea în grabă!
Condu-o Tu!... Când eu sunt slabă!...


Toma Coca ALGH./18/07/2017