Cântarea mea

Am plămădit în sufletu-mi cântarea,
Cu note calde-n sfinte armonii,
În vers doinit, vreau să răsune zarea,
Când gura mea Isuse, Te-o slăvi.

Şi glasul meu, nicicând să se oprească
Să laude-al Tău har, al Tău Cuvânt,
Iar Evanghelia să se răspândească,
Departe, pân-la margini de pământ.

Am adunat în inimă tot dorul,
Un foc arzând în înserări târzii,
Un gând ascet amplifică fiorul
Şi mă întreb Isus, când vei veni?

Doar Tu îmi eşti alături în furtună,
Îmi dai puteri când pasu-i tremurat,
Când valuri bat şi totu-n jur răsună,
Sunt liniştit căci Tu m-ai înălţat.

Şi clopot dac-o bate-a despărţire,
Voi rezona cu cerul în chindii,
Leagănul nopţii-n albă strălucire,
Mă va purta în zbor spre veşnicii.

De-aceea eu, în amurgiri de seară,
În inimă compun un recviem,
Îngenunchez şi-n plânset de vioară,
Notez pe portativ, un Betleem.

09/07/13, Sînpetru Mare, TM- Lucica Boltasu