Ascultarea rugăciunii (Ps. 102.1; Iov 42.9; Ier. 29.12; Luca 1.13; F.A. 10.31)

Ascultarea rugăciunii (Ps. 102.1; Iov 42.9; Ier. 29.12; Luca 1.13; F. A. 10.31)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Orice rugăciune-a noastră trebuie s-o adresăm (Matei 4.10; Apoc. 19.10; 22.9)
Doar lui Dumnezeu. La Tatăl trebuie să apelăm (Matei 6.9-13; Ioan 4.23-24)
Prin Domnul Isus, ce este singurul Mijlocitor (Ioan 14.6,13-14; 15.16; 16.23-24)
Între Tatăl Sfânt şi oameni, singurul Mântuitor. (1 Tim. 2.5; 1 Ioan 2.1)

Cel ce vrea mereu să afle ce-i va spune Dumnezeu, (Is. 48.17; Ier. 21.8)
Trebuie să stăruiască în a sa rugă mereu. (Rom. 12.12; Ef. 6.18; Col. 4.2)
Doar aşa el auzi-va ce Domnul îi va vorbi, (Is. 38.1,5; Hagai 1.7)
Şi îl va simţi pe Domnul cum îl va călăuzi. (Is. 48.17)

Iar acel ce vrea să afle ce deja Domnul ne-a spus, (Is. 48.17; Ier. 21.8)
Trebuie ca să citească Cuvântul Celui de Sus. (Ps. 119.97)
Cartea Sfântă ne învaţă că e-ntr-adevăr creştin, (F. A. 26.28)
Doar cine e ucenicul Sfântului Cuvânt Divin. (F. A. 11.26)

Orice ucenic ascultă de Domnul Isus Hristos, (Marcu 7.14; 9.7; Luca 11.28)
Căci a asculta de Domnul e lucrul trebuincios. (Luca 10.41-42)
Domnul îndeamnă creştinii să se roage ne-ncetat, (Luca 18.1; 21.36)
Iar cine-i creştin, ascultă de al Domnului sfânt sfat. (Ps. 33.11; 73.24; Ioan 5.24)

Pentru că, cine-ncetează să se roage-i păcătos, (1 Sam. 12.23)
Iar a tâlcui Scriptura este foarte de folos, (Luca 24.27; Evrei 5.11; 2 Petru 1.20)
Haide să vedem acuma, cum anume procedăm, (Ioan 6.28; F. A. 2.37)
Ca să reuşim aievea, ne-ncetat să ne rugăm. (1 Tes. 5.17; F. A. 6.4)

Sfânta Carte ne arată c-ale noastre rugăciuni, (Luca 11.1)
Se pot face în trei feluri, dup-a noastre opţiuni: (Matei 6.6; F. A. 4.24; 12.12)
Prima e ruga cu vorba, cea cu mintea este-apoi, (Matei 7.21; 1 Cor. 14.15)
Iar a treia-i cea cu duhul. Nu mai este un alt soi. (1 Cor. 14.2,14-16)

Desigur că rugăciunea ce cu vorba o rostim, (Ecl. 5.2; Matei 6.7)
Nu poate fi ne-ncetată; căci de pildă: când dormim, (Marcu 4.27)
Când mâncăm, citim sau scriem, nu putem să ne rugăm. (Col. 3.23)
Iară ruga cea cu mintea nu o facem când lucrăm. (Exod 31.6; 36.2)

Numai ruga cea cu duhul, despre care Domnu-a spus, (1 Cor. 14.2,14-16)
Că pe-aceasta o doreşte Tatăl nostru cel de sus, (Ioan 4.23-24)
Ne-ncetat se poate face, căci tot timpul duhu-i treaz; (Dan. 4.5)
Şi cât timp suntem în viaţă n-are-o clipă de răgaz. (Matei 26.41)

Pe fiecare om în parte îl pot călăuzi (Num. 14.24; Luca 9.55)
Duhul său şi alte duhuri, care-n el se pot găsi, (Luca 9.55; Marcu 5.2-16)
Numai cu-a Domnului voie, trimise lui prin văzduh; (Jud. 9.23; Is. 29.10; 37.7)
Însă ruga ne-ncetată, nu-i pe placu-oricărui duh. (Matei 26.38-46)

Pentru ca ruga cu duhul să o facem ne-ncetat, (Rom. 1.9; 1 Tes. 5.17)
Trebuie, o legătură, să se fi realizat, (Ioan 14.20,23)
Între noi şi Domnul nostru, ca să fim un duh cu El. (1 Cor. 6.17)
Iar sfânta unificare e la-l duhului nivel. (F. A. 13.52; 1 Cor. 3.16; 6.19)

Desigur, unificarea se produce doar atunci (Gal. 5.25; 2 Tim. 1.14; 4.22)
Când, împlinind neabătuţi ale Domnului porunci, (Ioan 15.4)
Duhul nostru deveni-va mai sărac, mai copleşit, (Matei 5.3)
Până când el va ajunge să fie înfrânt, zdrobit. (Ps. 34.18; 51.17; Is. 57.15)

Când omul ajunge astfel, el condus nu va mai fi (Ezec. 13.3)
De-al său duh, sau chiar de fire. Cel care-l va cârmui (2 Cor. 10.3; Gal. 5.24)
Va fi Duhul Sfânt, desigur, iar acum se va ruga (Rom. 8.14; Gal. 5.16,18)
Doar prin Duhul Sfânt, tot timpul, aşa cum şi trebuia. (Ef. 6.18; Iuda 20)

Dacă ne rugăm prin Duhul, atunci mijloceşte El, (Rom. 8.26-27)
Iar ruga e ascultată. Dar de ruga-i în alt fel, (Matei 6.7; 7.21; 1 Cor. 14.15)
Pentru a fi ascultată, trebuie să-ndeplinim (Is. 1.15; 59.2; Ier. 14.12; Pl. Ier. 3.44)
Mai multe condiţii clare, cum în Biblie citim. (Mica 3.4; 1 Petru 3.7,12)

Când noi cerem de la Domnul, ca El să ne dea ceva, (Matei 7.7)
Trebuie ca să fim siguri că e după voia Sa. (1 Ioan 5.14-15)
Apoi, cu acea nădejde că-n Domnul ne-am încrezut, (Matei 21.22; Iacov 1.6-8)
Noi să-I mulţumim de-acuma, c-am primit ce I-am cerut. (Marcu 11.23-24)

De-am îndeplinit pe prima din condiţii, hai s-aflăm (Matei 8.10,13)
Ce mai e de trebuinţă, cu credinţa să-mbinăm. (2 Petru 1.5-8)
Astfel, Domnul nostru spus-a că ce-I cerem ne va da (Ioan 16.23-24)
Dacă în El vom rămâne, şi-n învăţătura Sa. (Ioan 15.7)

Pentru a şti dacă-n Domnul am rămas cu-adevărat, (Ioan 15.4-6)
Opt condiţii trebui-va să avem noi de testat. (Iov 23.10)
Iar de nu-s îndeplinite, sunt motive totodat’, (Ps. 66.18)
Pentru care-n rugăciune, ce-am cerut El nu ne-a dat. (Is. 1.15; Ier. 14.12)

Iar condiţia a doua ce-o avem noi de testat (Dan. 11.35)
Pentru a primi ce cerem, e traiul fără păcat; (Is. 59.2; Ioan 9.31)
Apoi: trebuie să facem tot ce porunceşte El; (Prov. 28.9; 1 Ioan 3.22,24)
Dragostea adevărată să ne fie-al vieţii ţel; (Ps. 91.14-15; 1 Ioan 4.16)

Să aducem multă roadă; cu El să ne-mpărtăşim; (Ioan 6.56; 15.4-5,16)
Şi călăuziţi de Duhul, doar ca El noi să trăim. (Iuda 20; Ef. 6.18; 1 Ioan 4.13; 2.6)
Iar condiţia a noua, e să Îl mărturisim; (Matei 28.19-20; 1 Ioan 4.15)
Apoi, în frica de Domnul viaţa noastră s-o trăim; (Ps. 145.19; Ioan 9.31)

Apoi e neprihănirea; şi iertarea va urma; (Ps. 34.15,17; Iacov 5.16; Marcu 11.25)
Condiţia următoare e să facem voia Sa. (Ioan 9.31)
Cea de-a paisprezecea este: ca să fim evlavioşi; (Ps. 32.6; Evrei 5.7)
Iar smerenia urmează; şi să fim cât mai miloşi; (2 Cron. 7.14; Prov. 21.13)
Apoi modul de-mbrăcare; şi-apoi modul cum postim; (1 Tim. 2.9-10; Matei 17.21)
Şi apoi, în rugăciune, cât mai mulţi să ne unim. (Matei 18.19-20; F. A. 4.24-33)
Iată cea de-a douăzecea: faceţi rugăciuni fierbinţi. (Ps. 17.1; Matei 23.14)
Apoi toată comportarea să fie de oameni sfinţi. (1 Sam. 1.1-28; Matei 15.21-28)

Cuvântul ce defineşte ultima condiţie, (Iacov 5.17)
Ce-a de-a douăzeci şi doua, este repetiţie, (2 Cor. 8.4; Ef. 6.18; 1 Tim. 5.5)
Căci Domnul Isus ne-nvaţă ca mereu să stăruim, (Matei 7.7-11; Luca 11.5-10)
Când cu ale noastre cereri la Domnul nostru venim. (F. A. 1.14; 2.42; 6.4; 12.5)

Dacă ceea ce noi cerem nu e după voia Sa, (Iacov 4.3)
N-avem cum s-avem nădejde că El totuşi ne va da. (Matei 20.20-23)
Uneori venim la Domnul cu ale noastre nevoi (2 Sam. 12.15-23)
Şi Îi cerem să ne-ajute aşa cum am dori noi. (Is. 55.8-9; Ioan 13.6-8)

Însă Domnul nu primeşte sfaturi de la nici un om, (Rom. 11.33-34)
Căci e singurul ce este absolut autonom. (Ps. 135.6; Is. 43.13)
Iar problema ce I-am dat-o, desigur că va primi (Rom. 8.28)
Cea mai bună rezolvare, dintre toate ce pot fi. (Ecl. 3.14; Ef. 3.20)

După ce-am adus la Domnul ceea ce ne frământa, (1 Petru 5.7)
Şi ştim sigur că de-acuma problema e-n mâna Sa, (Ps. 37.5; 55.22)
Să stăm liniştiţi tot timpul, căci dac-am rămas în El, (Ps. 5.3; Ioan 15.7)
Cu Domnul ieşi-vom teferi din probleme de-orice fel. (Ioan 11.1-45)

De-am îndeplinit aievea tot ce Domnul ne-a cerut, (Iacov 1.22,25)
Şi ne-aflăm în permanenţă sub al Domnului sfânt scut, (Ef. 6.16)
Dar nu am primit ce cerem, este bine de ştiut (Matei 26.36-46; Marcu 14.32-42)
Că Domnul chiar nu doreşte să ne dea ce I-am cerut. (2 Cor. 12.7-10)

Iar de se întâmplă astfel, chiar dacă ne este greu, (Matei 27.46)
Trebuie să ne supunem doar voii lui Dumnezeu. (Matei 6.10)
Pe Domnul Isus, tot timpul, să-L avem ca sfânt model, (Evrei 12.2)
“Fie voia Ta!”, să spunem, aşa cum a spus şi El. (Matei 6.10; Luca 22.42)