Am vrut să fiu...

Am vrut să fiu şi am ajuns soţie
Cu umărul mereu umblu-aplecat
Ca soţul meu să poată să-şi plece capul
Când de la muncă vine întristat.

Am vrut să fiu şi am ajuns mămică
Cu minte de copil zburdând mereu
Ca ei să poată oricând vedea în mine,
O dragoste şi-un dor de Dumnezeu!

Am vrut să fiu şi am ajuns o soră
Acelor ce-s născuţi din Dumnezeu
Căci m-am rugat şi Domnu-a dat izbândă
Să pot să plâng cu-acei ce trec prin greu.

Am vrut să fiu şi am ajuns o fiică
Al Dumnezeului mărit, etern
Şi n-am mai mare bucurie-n viaţă
Decât să ştiu c-ajung cu El în cer.

Mai am de modelat unele lucruri
Dar dacă mâine, voi pleca la El
Mă va primi cu braţele-I deschise
Căci mă cunoaşte, totul ştie El.

Nimica n-am iubit mai mult în lume
Decât pe Domnul, Dumnezeul meu
Şi vreau oricât ar ţine pribegia
Să înaintez cu acelaşi dor de El.