Vocea celor ce-au plecat

Vocea celor ce-au plecat
Nu se duce-așa cu ei
Ci răsună răspicat
Vrînd, nevrînd chiar printre noi.

Orice om ce e sub soare,
Ce-a trăit în astă lume
A lăsat prin viața sa,
Cu-al lui caracter, un nume.

Pildă rea sau bună-n viață,
O trasezi fără să vrei...
Azi, Cuvîntul ne invață
Ce urme dorești să iei.

Că-ntr-o zi, în veșnicie,
Toți vom trece așa, la rînd,
Pilda îți rămîne vie
Dacă trăiești în Cuvînt.

Dacă haina umilinței,
Tu cu drag ai îmbrăcat -
Este din pilda credinței
Care o lași vrînd-nevrînd!

Și martirii de pe vremuri
Cind erau la fiare duși,
Pilda lor rămas-a-n urmă,
Ridicînd mereu urmași.

Caracterele credinței
Înviau în inimi iar
Și puneau amprenta slavei,
Trecînd orișice hotar.

Dar, hai, cîntăriți o clipă
Cîți în lume-au rătăcit...
Mahomed... Buda... și alții,
Ce mereu s-au răzvrătit.

Ce urme, ce tragedie,
Au lăsat în urma lor!
Ș-or vedea în veșnicie
Rănile ce și azi, dor.

Cum îți e credința frate?
Faci din ea un căpătîi,
Ca și-acolo, după moarte,
Să ridice din noroi?

Mi-aș dori ca urma sfîntă,
S-o păzească și ai mei,
Să iubească rugăciunea
Ce alungă norii grei.

Chiar și harul proorociei
Să se scrie la urmași,
Să conducă El trezirea
Cu har, printre copilași.

Poate-i semn pentru cetate,
Și mulți mă batjocoresc...
Urma Domnului s-arate,
Pînă-n plaiul cel ceresc!

Vrînd-nevrînd, glasu-ți răsună
Și după ce pleci de-aici...
Deci, vorbește-o vorbă bună,
Cu care să tot ridici!

Poate te gîndești în viață
Cum să-ți fie mai ușor...
Și se frînge firul vieții,
Te cuprinde-adînc fior

În trăirile credinței
Cel mai nobil ajutor,
Cea mai amplă-nvățătură
Ce ne-am pus-o în vizor,

Au fost cei ce-a lor credință
I-a salvat din încercare
Și le-a dat putere-n luptă,
Și credință, și răbdare.

Cei ce nu aveau rușine
Să spună că sunt creștini,
Trăiau tot în fapte bune
Și stăteau în rugăciuni.

Nu acei ce ușuratic -
Iau adesea pocăința
Și lărgesc mereu cărarea,
Fără nici strop de credință!

Chiar de au avut și ei
Haruri multe de-ndurare,
Nu le-au prețuit, și goi,
Se duc grabnic, spre pierzare.

Pune astăzi în cîntar
Ce s-o zice despre tine
Cînd calea o vei sfîrși?
Se va zice: "om de bine"?

Sau... trăirea ta a adus
Numai rău pe-a vieții cale?
Nu uita, căci chiar Isus,
Va pune o grea-ntrebare!

Poarta urma lui Isus!
Luptă pe a crucii cale,
Și acolo-n slavă sus,
Cu cei sfinți cinți //Osanale//.

Și în urmă, pe pămînt,
Viata ta, va fi solie,
Va duce pe mulți, pe rînd,
La izvor de Apă Vie!
amin