Se duc oamenii evlavioşi…

Se duc pe rând aceia care
Ştiut-au a trăi frumos,
Cei care-n orice-mprejurare
Au semănat cu Isus Hristos.

Se duc toţi oamenii de bine,
Smeriţi şi plini de Duhul Sfânt;
Privind răsplata care vine
Ei s-au desprins de pe pământ.

L-au aşteptat cu bucurie
Pe Domnul slavei, şi-a venit;
I-a luat la El în veşnicie,
În locul cel mai fericit.

Au împlinit aici chemarea
Primită de la Dumnezeu,
Şi isprăvit-au alergarea
Biruitori în orice greu.

Dar noi, cei care jos în lume
Pentru un timp am mai rămas,
Faptele unde-o să ne-drume?
Unde ne duce-al nostru pas?

Suntem noi gata de-ntâlnirea
Cu Domnul, Mirele slăvit?
Sau nepăsarea, aţipirea
Şi somnu-adânc ne-a copleşit?

Tânjeşte duhul nostru tare
După Părintele ceresc?
De câte ori în rugă oare
Genunchii noştri se opresc?

Avem noi o purtare bună?
Trăim noi oare-n aşa fel
Încât Stăpânul să ne spună
Ca vrea să ne-aibe lângă El?

Şi, ce lăsăm aici, în urmă..?
Cu ce Îl vom întâmpina?
Când viaţa-aceasta ni se curmă
Ce rod vom pune-n palma Sa?

..Îţi este ţie-acum ruşine
Ca să priveşti în ochii Lui?
Dacă-i aşa, atunci creştine
Cere-i iertare Domnului.

Vino cu post şi cu căinţă,
În rugăciune stăruind
Şi întăreşte-te-n credinţă,
Al Său măreţ har preţuind.

O, Domnul să ne-nvrednicească
Pe toţi de Raiul sfânt, divin;
La pieptul Lui să ne primească,
Să fim cu El pe veci, amin!
Amin.
14 decembrie 2013