Lutule te-ai dus în lut

Lutule te-ai dus în lut,
Nicio milă n-ai avut
Și deloc nu te-a durut
De cei care au rămas;
Ah, de ar mai fi un ceas

Să fim iarăși împreună
Într-o părtășie bună.

Amintiri ne copleșesc,
Lacrimile ne-nsoțesc,
Curg și nu se mai opresc;
În momentul dureros
Omu-i slab, neputincios.

Dar avem o mângâiere,
Ne vedem la Înviere.

Domnu-i Cel care dă har
Și vieții pune hotar;
Doar El stabilește clar
Timpul fiecărui ins;
Este drept și neînvins.

Peste toate El veghează
Și spre bine doar lucrează.

O, ce bine-i să-L avem
Pe Stăpânul cel suprem;
Fericiți cei ce se tem
De Cuvântul Domnului,
Acceptând doar voia Lui.

O viaţă de biruinţă
El promite prin credinţă.

Oamenii se nasc și mor,
Nu-s stăpâni pe trupul lor;
Nu este deloc ușor,
Dar pe cel căzut și frânt
Îl ridică Duhul sfânt.

În clipele de durere
El aduce mângâiere.

Lutule de-aici de jos,
Să trăiești curat, frumos
Pentru slava lui Hristos;
Ca în cerul strălucit
Să fii cel mai fericit
Și de Domnul răsplătit.

Sfânt să fii întotdeauna,
Pentru a primi cununa.

Amin.
01 mai 2021