Zile ce ne stau în faţă

"Să nu vi se tulbure inima, și nu vă spăimântați de zvonurile care se răspândesc în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni silnicia, și un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor." (Ieremia 51:46)

Cât e de-adevãrat cã El trãieşte,
Cã va veni, cât e de-adevãrat,
Atât de drept e cã-şi primeşte plata
Cel ce-şi pãstreazã sufletul curat.

Sunt zile grele ce ne stau în faţã!
- De fapt, aşa ne-ai spus prin Duhul Sfânt -
C-astfel de lucruri n-au fost cunoscute
De când existã omul pe pãmânt.

Dar Tu eşti Cel ce ştie viitorul
Şi Cel ce stãpâneşte peste vremi.
Cuvântul Tãu rãsunã-n toatã lumea:
Pe orice om, la viaţă Tu îl chemi.

Eternitatea ni-e ameninţatã
De slãbiciuni şi de pãcate noi,
Necunoscute altor generaţii
Dar populare-n vremea de apoi!

Prin mijloace de informare-n masã
Ni se repetã zilnic în urechi
Veşti de rãzboaie, crime, accidente,
Pândiţi fiind de Şarpele cel Vechi! ...

Sforţãrile acestea ale firii
Cu unicul lor scop nedeclarat,
Tind sã nenoroceascã pe vecie
Pe orice credincios rãscumpãrat.

Unora le induce stãri de fricã,
Pe alţii, cu depresii i-a lovit;
Cãci Fiara de-altãdatã e vãzutã
Stând la altare şi rãcnind cumplit...

"Sã nu vã temeţi!", ne spusese Domnul
"Cãci nici un rău nu vi se va-ntâmpla!
Ştiind preabine cã-s Stãpân şi Frate
Şi cã ţin cheia morţii-n Mâna Mea!"

Ştiinţa, surogat credinţei sfinte
Din propria-i substanţã licãrind,
Zbãtându-se pe marea neputinţei,
De crengi uscate mâinile-i se prind!

Rãsunetul unor temute vremuri,
Al unor presupuneri omeneşti
Îl prinde-ndatã orişice ureche
Ce e deprinsã sã adune veşti.

Atâtea sâlnicii şi nedreptate,
Pahare cu otravã şi venin
Sunt împãrţite în poporul care
De douã mii de ani este creştin!

Insultele - în loc de "ziua bună"
Ca nişte şerpi încinşi, cu limbi de foc
Stau gata sã ucidã, sã rãpunã
Pe cei ce-şi fac din pielea lor, cojoc...

☆

Dar, iatã cã se vede o luminã
Ce se ridicã dinspre rãsãrit:
El judecã şi luptã cu dreptate,
El e Mesia, Cel neprihãnit!

El nu priveşte-n dreptul celor care
Zac în pãcat dar spun cã sunt ai Lui;
Şi-are putere ca sã biruiascã
Pe cãlãreţul calului gãlbui.

În El sã-ţi pui încrederea, creştine,
Nu-n seama unor oameni care trec
În veşnicii, cu-a lor promisiune,
Cu a lor falã şi cu-al lor eşec!

Mãrirea, slava, cinstea şi puterea
Preascumpului Stãpân Îi aparţin;
El este gata a-ţi deschide uşa
Ca sã primeasc-al vieţii tale crin! ...