Vise înflorite

Am purtat în mine muguri
Şi în inimă boboci
Ca să bată floarea struguri
Iară frunzele în voci.

Îi aveam ca pietre scumpe
De rubine şi opal
Pregătit când va erupe
O brânduşă şi-un podbal.

Îmi păstram în suflet vise
Şi vedeam ca-n adevăr
Viorica ce-nflorise,
Rozul florilor de măr.

Ci veni afară floarea
Ce mai zumzet, ce culori!
Că mă-ndeamnă-n sine zarea
De la zori până în zori.

Floricele delicate
Înfloriră ca iubiri
Că-mi sunară nestemate
Doar ca palide-amintiri.

Mi le-am scos încet din gamă
Şi le-am îngropat tăcut
Sub frunzişul de aramă
Ce-a căzut anul trecut.

Când m-au dus acolo paşii
Peste-o zi – văzui uimit:
Înfloriră toporaşii
Unde visele-am sădit.